PIECE OF CAKE

02Iul09

12-round play – for pros

Characters:

GEORGE LASER – sales executive, around 25, alias “JOEL” – youthful, shy and flat voice;

ALIDRUC KERIM – coach/manager, aged 40, alias “GURU” – steady though unctuous voice;

BILL MUFFET – magnat/businessman, aged 30 plus, alias“NERO” – deep, thunderous voice;

ANNOUNCER – sports commentator – girl, high-pitched, brisk voice.

Preamble

The action takes place in a boxing ring.

ANNOUNCER: Laaadies and geeents! Welcome to the National Kick-Selling Preliminaries. The hall is full to overflowing on the night of the great show. In a few moments the candidates for the title shall make their way towards the ring. You are about to witness an unprecedented show of force and strategy. Prepare yourselves for blood and tears.

The audience starts to roar.

ANNOUNCER: This evening you will see a … miiilion dollar bout. For the first time in the ring, George Laser, alias Joel! Though youth and enthusiastic, he looks quite dishevelled. Are we going to witness the start of a new champion? Or shall we be witnesses to yet another live execution?

The audience responds with timid applause.
ANNOUNCER: Let’s not get ahead of ourselves, as Laser is coached by the well-known and magnificent former champion: master Alidruuuc Kerim! A true Guru of the ring, weary yet greenful, an exceptional professional who has not known defeat throughout his entire career.

The audience chants: “LEA-DER, LEA-DER!”

ANNOUNCER: Laaadies and geeents! So far undefeated, possessed of an admirable excellence of manipulation, a fragrant miracle of persuasion: in the lively enthusiasm of the gallery (THE AUDIENCE: “KI-LLER! KI-LLER!”) the extraordinary champion Biiil Muuuffeeet enters the ring! Also known as Neeerooo, he has five mentally retarded, two socially maladapted, four retards and three schizophrenics to his credit. What a great man!

Audience: KILL HER, KILL HER!

GURU: Are you ready?

NERO: He looks ready…

JOEL: Father, our Father, who art in heaven, hallowed be Thy name.

GURU: It’s only a game…

JOEL: Thy Kingdom come.

NERO: Where is your mum?

JOEL: Thy Will be done, on earth as it is in Heaven. Give us this day our daily bread.

GURU: Watch out your head…

JOEL: And forgive us our trespasses, as we forgive those who trespass against us.

GURU: (SHOWING) Play your feet thus…

JOEL: And lead us not into temptation, but deliver us from evil.

NERO: I am the winner primeval.

JOEL: Amen.

ANNOUNCER: Two brave, decided men.

JOEL: Angel of God, my guardian dear…

NERO: I smell some fear…

JOEL: To whom God’s love commits me here…

GURU: Start your career…

JOEL: Ever this day, be at my side…

ANNOUNCER: Jekyll and Hyde…

JOEL: To light and guard, rule and guide.

NERO: You will be fried…

JOEL: Amen.

NERO: Again.

GURU: Three, two, one, leave your corner!

NERO: He’d have better brought a mourner.

GONG!
JOEL: You are done.

ANNOUNCER: The show has begun.

Round I

Deathly silence. Joel dials a number on his mobile phone – beeps can be heard.

ANNOUNCER: Seems like Joel is not familiar with the gloves.

GURU: Don’t forget: never lower your guard…

JOEL: (TIMIDLY, FAR OFF) Hello!

ANNOUNCER: A light, badly aimed punch.

NERO: YES!

GURU: Protect yourself always…

ANNOUNCER: Muffet counter with a punch in the mouth. Joel reels.

GURU: Move nearer!

JOEL: (STILL TIMIDLY) Hello, I am George Laser from Media News.

ANNOUNCER: Laser punches like a lady.

GURU: Cover up!

NERO: (LANDING A HARD PUNCH) And what do you want from me?

ANNOUNCER: Muffet catches him with his guard up and plunges his fist in his stomach.

GURU: Come on, hit him!

JOEL: (SLOWLY) I am calling in the hope you might accept me to present you, if I may…

ANNOUNCER: Laser corners the champion, though quite unconvincingly.

GURU: Come on, lad, livelier!

NERO: Be brief, money is time.

ANNOUNCER: Muffet comes back in the centre and retorts vulgarly.

GURU: Come on, lad, this is not a game of chess.

Audience: “LA-SER, LA-SER!”

JOEL: I wanted to present you our offer concerning your listing in…

ANNOUNCER: Laser seems to recollect himself, but kicks hesitantly…

NERO: My listing?

ANNOUNCER: …missing his target.

JOEL: (KICKS LIGHTLY) Well, of your company…

GURU: Move on, take him from the right.

NERO: Listing in what…?

ANNOUNCER: But the champion doesn’t miss and lands a hard blow between his ribs. Joel reels.

JOEL: In the catalogue…

NERO: (KICKS) I’m busy right now.

ANNOUNCER: Laser withstands the blow…
GURU: Kick him, lad, for heaven’s sake!
Audience (gradually turns into): “LOO-SER, LOO-SER!”

JOEL: (DIZZY) I beg your pardon.

ANNOUNCER: Joel is in a sad plight…

NERO: Okay, are you done?

GURU: Cosh him!

JOEL: May I call you back later?

GURU: Is he stupid or what…?

NERO: (WITH A WELL-AIMED BLOW, HANGS UP) You may.

ANNOUNCER: An uppercut that shuttered his brains.

GURU: Don’t let him get away.

JOEL: (DIZZY) Good day.

GONG!

Break 1

NERO: To hell with your offers!

ANNOUNCER: Let’s hope though we shall not waste our time tonight.

GURU: What was that?

NERO: (ORDERS) A fresh orange juice.

JOEL: He gave me a tough time.

GURU: I wasn’t referring to him, but to you.

JOEL: I really caught it in the neck.

GURU: Well, what did you expect him to do? Caress you? Ask you to attack him?

JOEL: He kicked me as if I were a cow.

GURU: He couldn’t possibly mistake you.

ANNOUNCER: A first warm-up round for the champion from which Laser got out quite banged.

JOEL: What was I supposed to do?

GURU: Strike him at least one good blow.

JOEL: But you said footwork is the key.

GURU: Lad, you have a problem with your head, not feet. You let him dominate you continually.

JOEL: He was busy.

GURU: And you thought he was expecting you, didn’t you? He had nothing better to do and was desperate you didn’t call. You bloody idiot!

ANNOUNCER: Guru seems to be encouraging him…

GURU:  And what was that crap (IMITATING) “May I call you back later”? Even if he was busy, you shouldn’t have left empty-handed.

JOEL: I tried, but he rushed me.

GURU : You should’ve broken his nose (SOBER): “When may I call you back: this afternoon or tomorrow morning?” Clear?

NERO: (STRETCHING AND ORDERING) I’m thirsty. Beer!

GURU: Even better: “one or two o’clock”?

JOEL: In the morning?

GURU: Nay, in autumn. Give him the chance of choosing, let him feel good.

Nero dozes off and starts snoring.

ANNOUNCER: Muffet is full of energy.

GURU: He’ll have the impression that it’s him who decides.

JOEL: I haven’t thought of that.

GURU: You’re not here to think, but to fight! Get it?

JOEL: Yea, boss.

GURU: (IRONICALLY) Well done! “May I call you back later?” What could he say? Yes or NOOO. And NO means Knock Out.

JOEL: (PENITENTLY) I’m sorry.

GURU: Don’t let him lead the talk. Be polite, but firm.

JOEL: I see!

GURU: Fortunately he didn’t say no.

ANNOUNCER: Nobody expected Laser to resist the first round.

GONG!

GURU : Now you go there and work! Think like a champ, (OFF) you moron.

ANNOUNCER: Seeecond round.

Round II

In his corner, Joel is throwing his fists absent-mindedly, more and more jerkily, left and right, while Nero keep snoring.

ANNOUNCER: The champion looks quite concentrated.
JOEL: (DIALING) Come on, pick up!

Phone ringing.
JOEL: (ON THE SECOND RING): Pick uuuup…

ANNOUNCER: Laser insists.

On the third ring Joel hangs up.

GURU: What are you doing, lad?

JOEL: (EXCUSING) I may be disturbing him.

GURU: See that I don’t disturb your façade. Call him till he picks up.

Joel hits redial.
NERO: Who the hell…?

JOEL: Please, pick up.

NERO: That shit again?

GURU: Don’t you hang up or I’ll kill you.

NERO: (AFTER THREE RINGS REJECTS THE CALL) Balls to your beeps!

JOEL: (PUTTING THE PHONE DOWN) He hang up.

GURU: Of course he did, you should have given him a moment.

JOEL: But, you said…

GURU: He might be in a meeting.

NERO: (ORDERS) Coffee, quick.

GURU: Now what! Are you expecting him to call you back?

JOEL: Well, maybe he hasn’t done.

GURU: What’s up, lad, tired already?

JOEL: (REDIALLING) No, boss.

ANNOUNCER: Joel does not give up.

NERO: (FUMBLING WITH THE PHONE) I’ll put it on vibrate, motherfuckers…
GURU: That’s it, don’t give up!

NERO: …maybe Godfather will call, though.

GURU: Keep trying till you strike home.

JOEL: (LETTING THE PHONE RING) Helloo!

NERO: (PHONE VIBRATES) He’s playing with fire.
JOEL (DESPERATE, KEEPS THROWING BLOWS IN THE AIR, STUMBLES AND FALLS) HELLOOO! HEEELL!

ANNOUNCER: Laser is full of force.
After five rings: (V.O.) “Beep. Please leave your message after the beep. When finished, hang up. Beep.”
JOEL: (HANGS UP AND PICKS HIMSELF UP) Nooo. Not again!

GURU: Don’t throw in the towel, you have nothing to lose.

JOEL: My brains, boss.

GURU: Exactly, nothing to lose.
NERO: What if I took the battery out? Now be my guest to call as long as you want, moron.

ANNOUNCER: Is this the end of it?
GURU: Come on, one last try.

JOEL: (DIALLING) I could leave him a message.

GURU : ‘tis now or never.

ANNOUNCER: Joel is on his knees.

JOEL: I beg you, pick uuuup…
Voice-off speaking: “…the subscriber you have called is not receiving calls at this time. Please call back later.”
GONG!.

JOEL: (FALLS TO THE GROUND) Miserable!

Break 2

ANNOUNCER: So far Laser has been nothing but a sparring-partner.

JOEL: “Beep” yourself.

NERO: (GRINNING, TO THE BARMAN) Whisky…

GURU: (HELPING HIM TO THE CHAIR) Up-a-daisy!

NERO: …and a Havana!

JOEL: “Beep” him and his mouth!

GURU: All right, that’s enough!

ANNOUNCER: Let us hope though that Laser shall start the bout.
JOEL: What the “beep”?

GURU: Listen, lad, you keep your “BEEP” in your trousers, not in your mouth. Understood? Let jerkoffs and faggots talk dirty.

JOEL: …stinking fascist and rotten bastard…
GURU: Hey, you may not curse him till you have the signed agreement in your hands.

NERO: (DRINKING HIS GLASS IN ONE SWALLOW) Damn you all to hell, you “beep” stupid salesmen…

GURU: Signed and sealed.

JOEL: Didn’t you see, boss, what that bloody motherfucker did to me?

NERO: Aborted beggars.

GURU: And what did you expect, lad? See him begging you to accept a few million out of his pocket?

NERO: Stinking bores.

JOEL: He could have said something: that he wasn’t interested, he couldn’t… Something, anything, bloody terrorist…

GURU: That you won’t see. They’re all the same: the more they need you, the more they torture you.

NERO: (ECSTATICALLY DRAWING ON HIS CIGAR) Oh yeah!

JOEL: But this is inhuman.

GURU: And if they don’t need you, they simply enjoy torturing you.

JOEL: But why?

GURU: Because this is their way of justifying their incompetence.

JOEL: Yet they run empires…

GURU: Built through tyranny and cheating.

JOEL: They are influential people…

GURU: Who are now getting their revenge for their unhappy childhood.

JOEL: They are powerful people…

GURU: Who tremble at the thought that their ignorance might be discovered.

JOEL: Why don’t they simply turn down our offer, then? Why do they give us false hope?

GURU: ‘Cause they are chicken and hard-hearted.

ANNOUNCER: Will miss Laser withstand one more round?

GURU: And how do you think he made all those millions, lad? By being honest, sincere and open-minded?

JOEL: How else?

GURU: You have to be bloody-minded, a real dog, get it?

Joel gives the chair a kick and whines in pain.

GURU: That’s more like it. Let me see… You look great. This is still better than selling insurance policies, isn’t it?

JOEL nods his assent.

GURU: Remember he’s off-guard after each blow. That’s when you use your left. Quick. And double. Tol-lol! Bang. But in the meantime you’ll still have to parry some of those rights.

JOEL: Did you see any pass my head?

GURU: None. They stopped right in it.

JOEL: Listen, boss, at least give me your phone so that he does not recognize my number!

GURU: Sure… and the hand of my daughter as a bonus? Be serious, think this is a fairy tale?

GONG!

ANNOUNCER: Will the small and innocent David manage to defeat the brave and mean Goliath?

Round III

JOEL: (DIALLING THE NUMBER) Hello. I’m calling back.

ANNOUNCER: Joel lounges across the ring and delivers a heavy blow to Muffet.

NERO: What for?

ANNOUNCER: …but the shock makes him lose his balance for a moment.

JOEL: I am Joel Laser…
NERO: (OFF) Quite bold, this guy.

GURU: Work his body…

JOEL: …from…

NERO: I know who you are. What do you want from me?

JOEL: (STARTING HIS MASSAGE) You know… the offer I’ve talked to you about.

ANNOUNCER: …recollects himself and attacks desperately.

NERO: What offer, lad?

ANNOUNCER: Actually I’ve got the impression Joel is giving him something like a massage.

JOEL: About the listing in the catalogue…

NERO: What catalogue? Don’t you ever tire?

ANNOUNCER: Muffet is withdrawing.

GURU: Do him a plastic surgery.

ANNOUNCER: Pardon! Muffet counter-attacks.

JOEL: …of most important persons in business envelope industry.

GURU: Give him a good going-over.

NERO: (STARTING TO PAY ATTENTION) And how do you know about my envelopes, pray?

JOEL: I found you in Brown Pages.

ANNOUNCER: Now he’s giving him a gentle pinch.

NERO: Oh, those scoundrels. They listed me free, just to receive an envelope.

ANNOUNCER: He seems to be doing a Heimlich manoeuver.

Nero’s back is heard cracking and he moans in pleasure.

JOEL: I thought you were number one in the business.

GURU : That’s it, humiliate him.

ANNOUNCER: The champion is like putty in Joel’s hands.

NERO: That is correct.

ANNOUNCER: Joel bends his hand behind him.

JOEL: And prewashed envelopes.

ANNOUNCER: …and now a right which makes Muffet turn around.

NERO: Looks like you did your homework, didn’t you?

GURU: Reshape him.

JOEL: Plus real estate envelopes.

ANNOUNCER: And that’s a good left.

JOEL: (MASSAGING RIBS) And the anonymous ones.

ANNOUNCER: Muffet must have felt that.

NERO: Whow, whow! You’re tickling me.

GURU: Come on, the fatal blow.

JOEL: Correct me if I am wrong. You have a monopoly in cellulose industry, control stationery distribution and own two of the three papermaking factories..

ANNOUNCER: A real shower of well-aimed blows.

NERO: All right, that was enough, send me that offer…

ANNOUNCER: The two embrace, one worn-out by the blows taken, the other by those given.

JOEL: I could bring it personally.

NERO: …by fax…

JOEL: As you wish…

NERO: …next week. And we shall see (HANGS UP).

JOEL: Helloo? He hung up.

GONG!

Break 3

ANNOUNCER: What a comeback!

GURU: Finally!

JOEL: I did away with it! Boss, I was so scared…

GURU: Listen, lad, courage is not the absence of fear, but the mastery of it!
JOEL: I managed to send the offer and got out in one piece.

GURU: (STUDIYNG HIM): Only a detached retina and a loose tooth. Not bad, really!

JOEL: Thanks to  Heaven, it’s over! I resisted all three rounds.

ANNOUNCER: Joel clearly has potential.

GURU: Right! Only nine more rounds left.

JOEL: Whaaaat?

GURU: Maybe less, if you concentrate.
JOEL: How’s that, boss?

GURU: If you knock him out.

JOEL: Not that, I thought it was over.

GURU: You’ve just got through the baptism. The real thing begins now!

JOEL: But boss, I’m totally clapped-out.

ANNOUNCER: Joel is full of energy.

GURU: Look here laddie, this was just the warm-up. Do you want to turn professional?

NERO: (ORDERS) Brandy…

GURU : Or would you rather stay a lousy amateur?

NERO : And a glass of soda.

JOEL: Pro, boss! But not from the very first…

GURU: Know what? I say you make up your mind!

NERO: (DRINKS AND COMES TO) Pshaw! Now I’ll teach him a lesson.

JOEL: But I’m scared, boss! That bloke will either beat my brains out or leave me whacky for good!

GURU: There’s no other way. Swallow it and shut up!

ANNOUNCER: Joel is determined to win…

JOEL: Can’t take it anymore!

GURU: Shut up and dig!

JOEL:  Please, boss, I’ve had enough…

NERO: (ORDERS) One more… with gin.

GURU: And what do you think, lad? That I want to wash dishes because of you?

JOEL: I thought…

GURU: You thought what? Do you think that is someone interested of what are you thinking? I don’t give a “beep” what you thought? There’s only one thing that matters: what you do, not what you think!

JOEL: He’ll hack my shins, can’t take it anymore. I’m worn-out.

GURU: No shit! And tomorrow, next month, what will you eat, lad? Frustration with a garnish of anguish, right?

ANNOUNCER: Guru can barely stop him from pouncing before the ring bell sounds.

JOEL: He’s already pulled out two of my teeth. I’m afraid that if I lost my teeth I won’t be able to eat at all.

GURU: Never fear, you’ll eat smashed potatoes. And spinach as well, to build up your strength. Needs no chewing, just swallowing.

ANNOUNCER: Anyway, he resisted two rounds more than we expected him to.

GURU: One more thing, laddie. Smille all the time.

JOEL: Even on the phone?

GURU: Especially on the phone. You’ll sound more convincing, trust me!

JOEL: Ok, I’ll do as you say. Hope it helps.

GURU: By the way, have you said your prayers? The real thing begins now.

JOEL: Oh God, give me the strength to call and get an appointment, to accept postponements and get over rejections, and the wisdom to discern these. Schmuck!

GONG !

GURU : Good luck!

Round IV

ANNOUNCER: The bout is relaunched.

JOEL: (SMILES DUMBLY) Hello, Mister Muffet.

NERO: (DRYLY) YES.

ANNOUNCER: Muffet’s right is his best asset.

JOEL: George Laser speaking.

ANNOUNCER: Let us hope we shall see a show.

NERO: (OFF) That calf again! Blow!

GURU: Be aware, stay tune.

JOEL: One minute, please.

NERO: (KICKS WHILE COUNTING) Be quick, my nerve hurts. Sixty, fif-nine…

ANNOUNCER: Rights follow one another.

GURU: Dodge the uppercut and keep away from him.

JOEL: I hope you received my offer.

NERO: No. Fif-one, fifty…

ANNOUNCER: Another good right from Muffet.

JOEL: I sent it by fax last week.

NERO: The fax was out of paper. Fort-five, fort-four…

ANNOUNCER: Muffet is crushing him.
GURU: Counter-attack!

ANNOUNCER: JOEL is just a chunk of meat.

JOEL: And by post…

NERO: Changed address. Thir-three, thir-two…

ANNOUNCER: Joel makes an attempt to kick, but fails.

GURU: Wanna see a counter.

JOEL: And on your e-mail address.

NERO: Which one? Tweny-five, tweny-four…

ANNOUNCER: He seems to be playing with Laser. This is the word.

GURU: Insist.

JOEL: Both.

ANNOUNCER: Joel counter-attacks.

NERO: Oh, it was from you! Ni-teen, ei-teen…

ANNOUNCER: Nero is a monster.

GURU: Don’t let him kick you.

JOEL: Have you got around to looking it over?

NERO: Not yet. Fo-teen, thi-teen…

ANNOUNCER: Muffet caught his head.

GURU: Hey, are you going to kick him or strangle him?

JOEL: (IN A CHOKED VOICE) Shall I send it again?

NERO: Needless.

ANNOUNCER: Nero lands a fine uppercut which makes Joel kneel.

JOEL: (COWERING) Then I shall call back next week.

ANNOUNCER: Joel’s getting it real bad. Ten, nine…

NERO: I’ll be off…

ANNOUNCER: Nero gives him a kick in the stomach. Guru is scandalized.

GURU: This is a downright massacre.

ANNOUNCER: A real mean kick. Six, five…

JOEL: (CHOKING) Next month, maybe?

NERO: You may try.

ANNOUNCER: Joel caught a kick right in the mouth. Guru leaps inside the ring.

GURU: No, this is intoler…

ANNOUNCER: Three, two…

GONG!

Break 4

ANNOUNCER: Muffet shall be penalized for the end of this round.

JOEL: (SUFFERING) Boss, one question…

GURU: Bark it out!

ANNOUNCER: Joel resists like a rock.

JOEL: Is this going to go on for long?

GURU: Again with that? When you have the agreement in your hands you’ll have done with it.

JOEL: What if I cannot convince him?

GURU: There’s no such thing as “I CANNOT”!

JOEL: No?

GURU: Impossible it’s not possible! Non e posibile! CAPISCI?

JOEL: What if I cannot sell?

GURU: Look here laddie: nobody wants anybody to sell him something. But they’re all crazed about buying. Stand up, we’re tired. Let me take a break.

GURU sits on the chair.

JOEL: How can I make him buy?

GURU: Give him what he wants, not what you wanna sell. Tell him what he has to gain, he’ll surely be interested. Let’s see, give me a massage.

JOEL: All right, but how do I go about it?

GURU: I see you are pretty good at it. It’s like magic. A bit to the left.

JOEL : (STARTS KNEADING HIM) I was talking about selling, boss. Please, do teach me!

GURU: AIDA, lad, haven’t you heard of it?

JOEL: Of course I have! Verdi’s opera. But I haven’t seen it ‘cause I had tonsillitis.

GURU: They did you the wrong surgery: they removed your brain. And stitched a hymen instead…

JOEL: On my word of honour, boss! And then I caught scarlet fever.

GURU: Ecce homo! How have I wronged you, God? (STANDING) If I knew you were a virgin in sales… I’ve had enough! I’ll “beep” you (GIVES HIM A KICK UP THE BACKSIDE) till the brain in your pants is aroused.

JOEL: Ouch, my ass! What have I said, boss?

GURU: Shut up, you cesspool innocence! Hear me out: Aida, yes?

JOEL: Yeees…

GURU: Well, nothing?

JOEL: (INNOCENTLY) What?

GURU: AIDA, lad: A-Attraction, I-Interest, D-Desire and A…

JOEL: Aaa…

GURU: (ORDERING) Absinthe…

JOEL: Ahaaa…

GURU: (DRINKING) You blockhead! Aaa…ction. These are the steps you have to follow: attract him, (SIMULATING) show your silken breasts and rosy nipples. Then, to arouse his interest, lift your skirt and show him the paradise. Swiftly and subtly, as being chance. Make him want you: moisten your fingers till you have him on his knees (JOEL KNEELS DOWN) begging, completely aroused and turned on, and give it to him.

JOEL: (OFF, AROUSED) Cool, think I’ll ejaculate…

GURU: This is the hardest moment: don’t give in. Make him understand that his entire being shall be orgasmic if he surrenders. Open your legs slowly and at the same time stick the agreement under his nose; with his hand with desire he’ll sign automaticly.  He’ll come without even touching you…

JOEL: (OFF SATISFIED) Mee tooo…

GURU: And then he’ll be yours: he’ll surely be a good payer if you “beep” him as I taught you.

ANNOUNCER: Joel is changing his gloves with long lady ones.

JOEL: (PUTS ON LONG LADY GLOVES) I cure him of prostate, too.

GURU: He may be stupid, but he got from his father the company and all that money. He was quite thick-headed, but he had the hell of a luck…

JOEL: My father died in Labour…

GURU: (OFF) He’s wracked, poor fellow.

JOEL: …on Christmas day.

GURU: Forget that. Not only he’ll not know what he paid for, but he’ll be sure to have bought nothing but sheer pleasure. And that because he liked how you relieved him from pressure and cured him of impotence.

JOEL: Cool!

GURU: And in his head confounded with satisfaction he will dream how he soaked you and splashed you right between your ears. And when he wakes up, he’ll tell everybody how he deflowered and polluted you, having no idea that he’s doing you a good: all the other impotents shall flock to seduce and have you.

GONG!

JOEL: (SPRINGING TO HIS FEET) The gong, boss! Have to go.

GURU: (LOST) Go, but be aware: a smart is not a tart, even both rhyme with fart!

Round V

NERO is fawning, JOEL playing the tough.

JOEL: (PHONE RINGING) Hello?

GURU: That’s it, be tough!

ANNOUNCER: Joel has taken fresh heart.

NERO: (CALLING SOMEBODY) Hello! John Muffet speaking.

JOEL: One spare moment?

GURU: Good job, lad.

JOEL: (KICKING, NERO, ALLEGEDLY CATCHING IT) All right, but make it short.

GURU: No mercy.

ANNOUNCER: Joel is unleashed.

NERO: About the two completed residential complexes.

JOEL: Financial solutions with accumulation of capital?

NERO: We are willing to let you have one for a twenty per cent commission.

JOEL: Unit-linked? You mean insurance, right?

Action – reaction, conversely: effect-cause.

NERO: (TAKING IT) That’s out of question, less than sixteen per cent won’t do.

JOEL: (STRIKING THE AIR) Insure what?

ANNOUNCER: Chaos reigns in the ring.

NERO: (TAKING IT) That is totally untrue, nothing but quality materials have been used. Long durability.

JOEL: (KICKING) Death or disability?

GURU: What’s wrong with you, lad, are you sick?

ANNOUNCER: The audience is annoyed.

NERO: (TAKING IT) We undertake to remedy any and all faults within two months.

JOEL: (KICKING) Yeah, right! If I die I get one hundred thousand pounds?

GURU: Not bad. Finish him off!

NERO: (TAKING IT) No way, Jose! Eight per cent would mean trading at a loss.

JOEL: (KICKING) Come again? …and I’m supposed to pay for twenty years?

NERO: All right, fifteen per cent, but we keep the car park.

JOEL: And if I sign today I get a bonus?

GURU: That’s it, give him one free for me. In his guts!

NERO: Okay, thirteen per cent. Without utilities though.

ANNOUNCER: They shall be penalized for non-combat.

GURU: Cure him of cirrhosis!

JOEL: Enough with that. I’m not interested.

NERO: (TAKING IT) It’s impossible, why don’t you believe me?

JOEL: (KICKING) Just because!

NERO: (TAKING IT) I swear on my honour.

JOEL: (KICKING) Just drop it, will you!

GURU: What are you doing, lad?

ANNOUNCER: The audience wants to see blood.

NERO: (TAKING IT) Fine, eleven per cent if we sign tomorrow.

JOEL: (KICKING) Why don’t you call back in three years or so? (HANGS UP)

GURU: Are you kidding me?

NERO: All right, nine per cent, I’ll say goodbye. (HANGS UP)

JOEL: Dev’lish insistent fellow. I might consider training him.

GURU: He disgraced me.

NERO: Poor fool! I would have let it go even for five per cent, only to get rid of it.

Audience: BOOO, BOOO!

GONG!

Break 5

TO BE CONTINUED


piesă în 12 runde – pentru profesionişti

Motto: Toţi vă vor binele, aşa că nu-i lăsaţi să vi-l ia!

Personaje:

Gheorghe Lazăr – agent de vânzări/sales executive, cam pirpiriu, aproximativ 25 de ani, zis “Ghiţă”

Grigore Prosop – coach/manager, obosit, dar încă verde, 40 de ani, zis şi “Guru”

Ion Patrac – magnat/businessman, masiv, sigur pe el, vârsta peste 30 de ani, zis şi “Nero”

Crainica – comentatoare sau voce din off

Un careu ca în figură cu stâlpi la colţuri.

În Nord un scaun de bucătărie.

În Sud un jilţ.

Un gong.

Preambul

Vor intra pe rând:

GHIŢĂ într-un costum jerpelit, pantofi scâlciaţi, cravata nu se asortează cu cămaşa şi nici una cu costumul, totul acoperit iniţial de un halat albastru din doc. Este neras, are părul răvăşit. Poartă mănuşi de box.

GURU apare îmbrăcat în trening de marcă cu adidaşii şi tricoul de acelaşi tip, aranjat la amănunt, ras, tunsură modernă, uşor ridat.

NERO îşi face intrarea în costum de lux, pus la patru ace, totul impecabil (stil metrosexual exagerat): pantofi, cămaşă, cravată, vestă – totul acoperit iniţial de un halat din mătase neagră. Proaspăt ras, tuns scurt, geluit, parfumat. Poartă mănuşi fine de piele.

CRAINICA: DRAAAGI SPECTATORI! Bine aţi venit la Preliminariile Naţionale de Kick-selling. În câteva clipe pretendenţii la titlu îşi vor face drum spre ring. Veţi asista în această seară la un spectacol inedit de forţă şi strategie. Pregătiţi-vă de sânge şi lacrimi.

Sala începe să vuiască.

CRAINICA: În această seară se va da o luptă … DE MILIOANEEE. Pentru prima dată în arenă, GHIŢĂ Lazăr! Vom asista oare la startul unui nou campion? Sau vom fi iarăşi martorii unei execuţii în direct?

Aplauze timide în sală.
CRAINICA: Să nu anticipăm, întrucât Lazăr este antrenat de bine-cunoscutul şi magnificul fost campion: maestrul GRIGOREEEE Prosop! Un adevărat GURU al ringului, un profesionist de excepţie care în întreaga sa carieră nu a cunoscut eşecul.

În sală se aude : “LIDÃR, LIDÃR!”
CRAINICA: DOAAAAMNELOR ŞI DOOOOMNILOR! Cu nici o înfrângere la activ, o excelenţă admirabilă a manipulării, un miracol flagrant al persuasiunii: în entuziasmul însufleţit al galeriei (sala: “KILÃR! KILÃR!”) îşi face apariţia în ring extraordinarul campion IOOON PAAATRAAAC! Cunoscut şi sub numele de NEROOO, având în palmaresul său cinci alienaţi mintal, doi inadaptaţi social, patru debili şi trei schizofrenici. (sala: HUOOO!, HUOOO!)

GURU: Eşti pregătit?

GHIŢĂ: Tatăl nostru…

CRAINICA: Nero e un monstru…

GURU: E simplu: joc de glezne şi încredere.

GHIŢĂ: Facă-se voia ta, vie împărăţia ta…

CRAINICA: Ghiţă e cu pluta…

GURU: …protejează-te tot timpul…

GHIŢĂ: …precum şi noi greşiţilor noştri…

NERO: La pomană vin toţi proştii.

CRAINICA: Sala e plină în noaptea marelui show.

NERO: (îl observă pe Ghiţă) Uite-l şi pe nătărău.

GHIŢĂ: Înger, îngeraşul meu…

GURU: Nu uita: ţine garda sus mereu…

NERO: Mai bine venea c-o bocitoare.

CRAINICA : Publicul nu mai are răbdare.
GHIŢĂ: Eu sunt slab, tu fă-mă tare…

GURU : Trei, doi, unu, în picioare.

GONG!
GURU: Amin!

GHIŢĂ: Îl termin.

CRAINICA: Spectacolul a început.

Runda I

Linişte de mormânt. Ghiţă formează un număr la telefonul-cărămidă-mobilă – se aud bip-urile. Se descurcă greu cu mănuşile.

GHIŢĂ: (timid, din depărtare) Alo!

CRAINICA: O lovitură uşoară şi fără ţintă.

NERO: (mimează o lovitură) DAA!

GHIŢĂ se clatină.

CRAINICA: Patrac ripostează cu un pumn în gură.

GURU: Apropie-te!

GHIŢĂ: (tot timid) Bună ziua, sunt Gheorghe Lazăr de la Media News.

CRAINICA: Lazăr loveşte ca o domnişoară.

GURU: Acoperă-te!

NERO: (lovind puternic) Şi ce vrei?

CRAINICA: Patrac îl prinde cu garda sus şi-i înmoaie stomacul.

GURU: Hai, loveşte!

GHIŢĂ execută joc de glezne şi îl ciupeşte pe Patrac.

GHIŢĂ: (rar) V-am sunat în legătură cu posibilitatea de a accepta să vă prezint, dacă se poate…

CRAINICA: Lazăr îl încolţeşte pe campion, neconvingător însă.

GURU: Mai cu viaţă, mă!

NERO: (loveşte în coaste) Zi repede, că banii e timp.

CRAINICA: Patrac revine în centru şi atacă vulgar.

GURU: Hai, bă, că nu joci şah.

Sala: “LAZÃR, LAZÃR!”

GHIŢĂ: (loveşte cu spatele la Nero) Aş fi vrut să vă prezint oferta noastră referitoare la înscrierea dumneavoastră în…

CRAINICA: Lazar îşi revine, dar loveşte nesigur…

NERO: (se fereşte şi loveşte) Înscrierea mea?

CRAINICA: …fără a-şi nimeri ţinta.

GHIŢĂ: (se întoarce şi loveşte uşor) Ăăă, a companiei dumneavoastră…

GURU: Treci mai departe, ia-l din dreapta.

NERO: (trece pe sub pumnul lui Ghiţă şi-i trage una în spate) Unde, mă?

CRAINICA: Campionul însă nu ratează şi-i aplică o ghioagă între coaste.

GHIŢĂ se clatină.

GHIŢĂ: În catalogul…

NERO: (loveşte) Sunt ocupat acum.

CRAINICA: Lazăr rezistă loviturii…
GURU: Trage-i, mă, odată!
Sala (se transformă gradual în): “LUZÃR,LUZÃR!”

GHIŢĂ: (ameţit, loveşte dezorientat) Vă rog să mă scuzaţi.

NERO: Bine, ai terminat?

GURU: Arde-l!

GHIŢĂ: Pot să revin…

GURU: E prost, sau ce…?

NERO: (cu o lovitură în plin, închide telefonul) Revino.

CRAINICA: …dar primeşte un uppercut care-i zdruncină creierii.

GURU: Nu-l lăsa. Îţi scapă.

GHIŢĂ: (ameţit) Bună ziua.

GONG!

Pauza 1

CRAINICA: Salvat de clopoţel.

NERO: ‘R-aţi ai dracu’ cu ofertele voastre!

CRAINICA: Să sperăm totuşi că nu vom pierde timpul astă-seară.

GHIŢĂ vine ameţit în colţul lui.

GURU: Ce-a fost asta?

NERO: (comandă) Un fresh de portocale.

GHIŢĂ: M-a luat tare.

GURU: Nu la el mă refeream, ci la tine.

GHIŢĂ: Am încasat câteva de mi s-a facut rău.

GURU: Păi ce-ai fi vrut? Să te mângâie? Să te roage să-l ataci?

GHIŢĂ: Dădea ca-ntr-o vită.

GURU: Nu te putea confunda.

CRAINICA: O prima repriză de încălzire pentru campion din care Lazăr a ieşit cam afumat.

GHIŢĂ: Ce era să-i fac?

GURU: Să-l nimereşti măcar o dată.

GHIŢĂ: Dar spuneaţi că baza e jocul de picioare.

GURU: Băi, tu ai o problemă la cap, nu la picioare. I-ai permis să te domine încontinuu.

GHIŢĂ: Era ocupat.

GURU: Credeai că te-aşteaptă pe tine, nu? Altă treabă n-avea şi era disperat că nu-l suni tu. Bolovane!

CRAINICA: Guru îl încurajează…

GURU: Şi ce-a fost chestia aia cu (îl imită) “pot să revin”? Chiar dacă era ocupat nu trebuia să pleci cu mâna goală.

GHIŢĂ: Am încercat, dar m-a repezit.

GURU: Trebuia să-i spargi nasul (ia o nota sobră): “Când să revin: după-amiază sau mâine dimineaţă?”

NERO: (întinzându-se) Ce mai viaţă!

GURU: Ba chiar mai mult de-atât: “la unu sau la două”?

GHIŢĂ: Dimineaţa?

GURU: Nu, mă, toamna. Dă-i posibilitatea să aleagă, să se simtă bine.

NERO aţipeşte.

CRAINICA: Patrac e plin de energie.

GURU: Va avea impresia că el hotărăşte.

GHIŢĂ: Nu m-am gândit la asta.

GURU: Nu eşti aici ca să gândeşti. Ci ca să te lupţi, pricepi?

GHIŢĂ: Da, şefu’.

GURU: (îl ironizează) Auzi, “pot să revin?” Ce putea să-ţi spună? Da sau NUUU. Şi NU înseamnă Knock Out.

GHIŢĂ: (spăşit) Îmi cer scuze.

GURU: Nu-l lăsa pe el să controleze discuţia. Fii amabil, dar ferm.

GHIŢĂ: Am înţeles.

GURU: Noroc că n-a zis nu.

CRAINICA: Nimeni nu se aştepta ca Lazăr să reziste primei runde.

GONG!

GURU : Hai, marş la treabă.

CRAINICA : Runda a douaaa.

Runda II

Ghiţă loveşte buimac, din ce în ce mai accentuat, în stânga şi în dreapta, în colţul său, în timp ce Nero sforăie de zor.

CRAINICA: Campionul este foarte detaşat.
GHIŢĂ: (formează numărul) Hai, răspunde!

Telefonul sună.
GHIŢĂ: (la a doua sonerie) Răspuundeee…

CRAINICA: Lazăr insistă.

La a treia sonerie Ghiţă închide telefonul.

GURU: Ce faci, mă?

GHIŢĂ: (se scuză) Poate-l deranjez.

GURU: Poate-ţi deranjez eu faţada. Sună-l până răspunde.

GHIŢĂ apasă pe redial.
NERO: (observă telefonul) Care dreacu’…?

GHIŢĂ: Te rog, răspunde.

NERO: (se uită la ecranul telefonului) Tot rahatu’ ăsta?

GURU: Să nu-nchizi că te omor.

NERO: (după trei sonerii rejectează apelul) “Biip”-vă muma-n cur.

GHIŢĂ: (închide telefonul) A-nchis el.

GURU: Normal, trebuia să-l mai laşi puţin.

GHIŢĂ: Dar, ziceaţi că…

GURU: O fi în şedinţă nu?

NERO: (barmanului imaginar) O cafea, repede.

GHIŢĂ bagă telefonul în buzunar.

GURU: Nu cumva vrei să te sune el pe tine?

GHIŢĂ: Păi…, poate n-a terminat.

GURU: Ce-i, mă, ai obosit deja?

GHIŢĂ: (formează din nou) Nu, şefu’.

CRAINICA: Ghiţă nu se dă bătut.

NERO: (umblă la telefon) Îl pun pe vibraţie, mama lor…
GURU: Aşa, nu te lăsa!

NERO: (umblă la telefon) …poate sună Naşu’, totuşi.

GURU: Dă-i, până-l nimereşti.

GHIŢĂ: (lasă telefonul să sune) Aloo!

NERO: (îi vibrează telefonul) Ăsta se joacă cu focul.
GHIŢĂ: (disperat, loveşte fără încetare în aer, se împiedică şi cade) ALOO! AOLEOO!

CRAINICA: Lazăr e plin de forţă.
După cinci sonerii se aude: “Biip. După semnalul sonor înregistraţi mesajul. Pentru a încheia închideţi telefonul. Biip.”
GHIŢĂ: (închide, se ridică) Nuuu. Nu se poate.

GURU: Nu abandona că n-ai ce pierde.

GHIŢĂ: Creierii, şefu’.

GURU: Exact, n-ai ce pierde.
NERO: (scoate bateria din telefon) Na, sună cât vrei, idiotule.

CRAINICA: Ăsta să fie sfârşitul?
GURU: Hai, o ultimă-ncercare.

GHIŢĂ: (formând) Măcar îi las un mesaj.

GURU : Acu’ ori niciodată.

GHIŢĂ e în genunchi.

GHIŢĂ: Te implor, răspundeee…
Din off se aude: “…nu se află în raza de acoperire sau are telefonul închis. Vă rugăm reveniţi.”
GONG!.

GHIŢĂ: (cade la pământ) NENOROCITU’!

Pauza 2

CRAINICA: Până acum Lazăr n-a fost decât sparing-partner.

GHIŢĂ: (telefonului) Du-te-n “biip” mă-tii.

NERO: (rânjind, spre barman) Un whisky…

GURU: (îl ridică pe scaun) Hai, copăcel.

NERO: …şi-o havană!

GHIŢĂ: Băga-mi-aş “biip” în gura lui.

GURU: Gata, ajunge!

CRAINICA: Să sperăm totuşi că Lazăr va începe lupta.
GHIŢĂ: Ce “biip” mea?

GURU: BĂĂ, “BIIP” se ţine în pantaloni, nu în gură. Ai înţeles? Doar labagii şi căcănarii vorbesc porcos.

GHIŢĂ: Fascist împuţit şi corcitură cretină ce e…
GURU: Hei, poţi să-l înjuri abia după ce ai contractul în mână.

NERO: (dă pe gât paharul) Dumnezeii şi parastaşii mamii lor de voiajori cretini şi idioţi…

GURU: Semnat şi ştampilat.

GHIŢĂ: Da’ n-ai văzut şefu’ ce mi-a făcut ticălosu’ de mizerabil?

NERO: Pomanagii avortaţi.

GURU: Ce credeai, mă? C-o să te roage să primeşti câteva milioane din buzunarul lui, nu?

NERO: Cerşetori nenorociţi.

GHIŢĂ: Putea să-mi spună ceva: că nu vrea, că nu poate… Ceva, orice, teroristu’ dracu’…

GURU: N-o să vezi. Toţi sunt la fel: cu cât au mai multă nevoie de tine cu atât te schingiuie mai mult.

NERO : (trăgând din havană, extaziat) Parfum!

GHIŢĂ: Dar e inuman.

GURU: Iar dacă nu au nevoie, le face placere pur şi simplu să te chinuie.

GHIŢĂ: De ce?

GURU: Pentru că astfel îşi justifică incompetenţa.

GHIŢĂ: Dar conduc imperii…

GURU: Clădite prin tiranie şi înşelăciuni.

GHIŢĂ: Sunt oameni influenţi…

GURU: Care se razbună acum pentru că au avut o copilărie nefericită.

GHIŢĂ: Sunt oameni puternici…

GURU: Care tremură de frică să nu le fie descoperită ignoranţa.

GHIŢĂ: Şi-atunci de ce nu ne refuză pur şi simplu ? De ce ne dau speranţe false ?

GURU: Pentru că sunt laşi şi fără suflet.

CRAINICA: Va rezista domnişoara Lazăr încă o repriză?

GURU: Tu cum crezi că a făcut milioanele alea, mă? Fiind onest, sincer şi deschis?

GHIŢĂ: Dar cum?

GURU: Trebuie să fii câine, mă, pricepi?

Ghiţă loveşte cu piciorul în scaun şi schelălăie de durere.

GURU: Aşa te vreau. Ia să văd… Arăţi super. Tot e mai bine decât să vinzi asigurări, nu?

Ghiţă aprobă.

GURU: Vezi că e deschis după fiecare lovitură. Atunci intri tu cu stânga. Repede. Şi dublezi. Pac-pac! Bang. Dar trebuie să mai parezi din dreptele-alea.

GHIŢĂ: Ai văzut vreuna să treacă de capul meu?

GURU: Nu, exact în el se opreau.

GHIŢĂ: Şefu’, măcar dă-mi, te rog, telefonul dumitale ca să nu-mi mai recunoască numărul!

GURU: Da’ pe fii-mea de nevastă n-o vrei? Fii serios, te crezi în basme?

GONG!

CRAINICA: Va reuşi David cel mic şi inocent să-l răpună pe viteazul şi răul Goliat?

Runda III

GHIŢĂ: (formează numărul) Bună ziua. Am revenit.

CRAINICA: Ghiţă traversează ringul în fugă şi-i administrează lui Patrac o bombă.

NERO: De ce?

CRAINICA: …dar reculul îl dezechilibrează pe moment.

GHIŢĂ: Sunt GHIŢĂ Lazăr…
NERO: (aparte) Curajos, nu glumă.

GURU: Lucrează-l la corp .

GHIŢĂ: …de la…

NERO: Ştiu, ştiu. Ce mai vrei?

GHIŢĂ: (începe masajul) În legătură cu oferta de care v-am vorbit.

CRAINICA: …îşi revine şi atacă cu disperare.

NERO: Ce ofertă, mă?

GHIŢĂ: Înscrierea în catalogul…

NERO: Ce catalog, mă? Nu vă mai săturaţi, odată.

CRAINICA: Patrac ripostează.

GURU: Fă-i operaţie estetică.

GHIŢĂ: (îi flexează gâtul stânga-dreapta) …personalităţilor din industria plicurilor de afaceri.

GURU: Desfigurează-l.

NERO: (devine atent) De unde ştii tu mă de plicurile mele?

GHIŢĂ: (îi flexează gâtul sus-jos) V-am găsit în Pagini Maronii.

NERO: Alţi nenorociţi. M-au înscris gratuit ca să primească şi ei un plic.

GHIŢĂ: (îl îndreaptă de spinare) Eu am crezut că sunteţi numărul unu în branşă.

GURU : Aşa, umileşte-l.

CRAINICA: Campionul e de paie în mâinile lui Ghiţă .

NERO: (se apără) Da, mă, sunt.

GHIŢĂ: (îi îndoaie dreapta la spate) Şi la plicuri prespălate.

CRAINICA: …şi acum o dreaptă ce-l răsuceşte pe Patrac.

NERO: Ţi-ai făcut temele, nu glumă.

GURU: Remodelează-l.

GHIŢĂ: (la fel şi cu stânga) Plus plicurile imobiliare.

CRAINICA: Patrac a simţit sigur stânga aia.

GHIŢĂ: (masează la coaste) Şi cele anonime.

NERO: Ho, că mă gâdili.

GURU: Hai, lovitura fatală.

GHIŢĂ: (cu o serie de lovituri paralele) Din câte ştiu aveţi monopolul celulozei, controlaţi distribuţia de papetărie, deţineţi două din cele trei fabrici de hârtie…

CRAINICA: O serie de lovituri nimicitoare.

NERO: Gata, ajunge, trimite-mi oferta…

CRAINICA: Cei doi se iau în braţe, unul sfârşit de loviturile primite, celălat de cele date.

GHIŢĂ: Pot să v-o aduc personal.

NERO: …pe fax…

GHIŢĂ: Imediat…

NERO: …săptămâna viitoare. Şi mai discutăm (închide telefonul).

GHIŢĂ: Aloo? A închis.

GONG!

Pauza 3

CRAINICA: O revenire de zile mari.

GURU: În sfârşit!

GHIŢĂ: Am scăpat! Şefu’, mi-era o frică…

GURU: Bă, curajul nu înseamnă absenţa fricii, ci învingerea ei!
GHIŢĂ: Am trimis oferta şi nici prea şifonat nu sunt.

GURU: (studiindu-l) Doar retina dezlipită şi-un dinte care se mişcă. Mda, nu e rău.

GHIŢĂ: Bine c-am terminat. Am rezistat toate cele trei reprize.

CRAINICA: E clar că Ghiţă are potenţial.

GURU: Mda, nu mai ai decât nouă runde.

GHIŢĂ: Câteee?

GURU: Chiar mai puţine dacă te mobilizezi.
GHIŢĂ: Cum aşa, şefu’?

GURU: Dacă-l faci KO mai înainte.

GHIŢĂ: Nu asta, credeam că s-a terminat.

GURU: Abia ai trecut de botez. Acu-ncepe cu-adevărat!

GHIŢĂ: Şefu’, sunt sleit.

CRAINICA: Ghiţă e plin de energie.

GURU: Bă…ietaş, asta a fost doar încălzirea. Vrei să devii profesionist?

NERO: (barmanului imaginar) Un Brandy…

GURU : Sau să rămâi un amărât de amator?

NERO : Şi-un pahar de sifon.

GHIŢĂ: Pro, şefu’! Dar nu din prima…

GURU: Ştii ce: ori la bal, ori la spital!

NERO: (bea şi îşi revine) Ei, o să vezi tu pe dracu’.

GHIŢĂ: Dar mi-e frică, şefu’! Ăsta ori îmi scrânteşte nervii, ori rămân vesel pe viaţă!

GURU: Doar aşa poţi reuşi. Înghite şi taci!

CRAINICA : Ghiţă e hotărât să învingă…

GHIŢĂ: Nu mai pot!

GURU: Taci şi sapă!

GHIŢĂ: Vă rog, şefu’, nu mai vreau…

GURU: Da’ ce crezi, bă, că eu vreau să spăl vase din cauza ta?

GHIŢĂ: Eu credeam că…

GURU: Ce credeai, mă? Crezi că interesează pe cineva ce crezi tu? Un singur lucru contează: ce faci, nu ce crezi!

GHIŢĂ: O să mă ciopârţească, nu mai rezist. Sunt sleit.

GURU: Da? Şi mâine şi peste-o lună ce-o să mănânci, mă? Frustrări cu angoase, nu?

CRAINICA: Guru îl opreşte cu greu să nu se dezlănţuie până sună gongul.

GHIŢĂ: (scoate un dinte din gură) Tare mi-e teamă că fără dinţi în gură n-o să mai pot mânca deloc.

GURU: Piure. Şi spanac, mă, ca să prinzi forţă. Le-nghiţi doar.

CRAINICA: Oricum, a rezistat cu două runde mai mult decât credeam.

GURU: Încă ceva, puştiule. Zâmbeşte tot timpul.

GHIŢĂ: Şi la telefon?

GURU: În primul rând la telefon. Vei fi mai convingător. Crede-mă!

GHIŢĂ: Bine, aşa o să fac. Sper să m-ajute.

GURU: Apropo, ţi-ai învăţat rugăciunea, că de-acu-ncepe pe bune.

GHIŢĂ: Doamne, dă-mi tăria de a putea suna şi cere o întâlnire, de a accepta amânările şi a trece peste refuzuri şi întelepciunea de a le deosebi.

GONG !

GURU : Baftă!

Normal
0

false
false
false

MicrosoftInternetExplorer4

Runda IV

Nero are un bluetooth la ureche şi paharul în mână.

CRAINICA: Meciul e relansat.

GHIŢĂ: (zâmbeşte
tâmp) Bună ziua, domnule Patrac.

Nero îi
sprijină
fruntea cu mâna care ţine paharul şi cu cealaltă îi
trage. Ghiţă
încearcă să-l lovească, dar nu reuşeşte.

NERO: (dur) DA.

CRAINICA:
Dreapta lui Patrac este cea mai tare armă a sa.

GHIŢĂ: Sunt Ghiţă Lazăr.

GURU:
Fereşte-te.

GHIŢĂ: Un minut, vă rog.

NERO: (în timp ce numără loveşte) Zi
repede că mă doare nervu’. Şaizeci, cinzeşinouă…

CRAINICA:
Dreptele vin pe rând.

GURU: Ai grijă
la uppercut şi stai departe de el.

GHIŢĂ: Sper că
aţi primit oferta mea.

NERO: Nu. Cin’zeci şi unu, cin’zeci…

CRAINICA: Încă
o dreaptă puternică de la Patrac.

GHIŢĂ: Am trimis-o pe
fax săptămâna trecută.

NERO: S-a terminat hârtia.
Patruşcinci,
patruşpatru..

CRAINICA:
Patrac îl copleşeşte.
GURU: Apără-te!

CRAINICA: Ghiţă e doar o
bucată de carne.

GHIŢĂ: Şi prin
poştă…

NERO: M-am
mutat. Treiştrei, treişdoi…

CRAINICA: Ghiţă încearcă o lovitură,
dar greşeşte ţinta.

GURU: Vreau o ripostă.

GHIŢĂ: Şi pe adresa dumneavoastră de mail.

NERO: Pe care din ele? Douaşcinci, douaşpatru…

CRAINICA: Se
pare că se joacă cu Lazăr. Acesta e cuvântul.

GURU: Insistă.

GHIŢĂ: Pe
amândouă.

CRAINICA: Ghiţă contraatacă.

NERO: Ah, de la
tine era? Nouăşpe, optişpe…

GURU: Nu-l mai lăsa să te lovească.

GHIŢĂ: Aţi apucat să vă uitaţi peste ea?

NERO: (îl prinde pe după gât) Nu încă. Paişpe, treişpe…

CRAINICA: Patrac i-a prins capul.

GURU: Hei, îl loveşti sau îl sugrumi?

GHIŢĂ:
(sugrumat) Să v-o mai trimit încă
o dată?

NERO: (îi trage un uppercut) Nu e cazul.

Ghiţă îngenunchează.

CRAINICA: Ghiţă o încasează rău. Zece, nouă…

GHIŢĂ: (chircit de
durere) Atunci revin săptămâna viitoare.

NERO: (îi trage un picior în stomac) Intru-n concediu…

GURU: (vrea să
sară în ring) Ăsta-i măcel.

CRAINICA: O lovitură urâtă.
Şase, cinci…

GHIŢĂ: (gâtuit) Peste o lună?

NERO: (cu un picior în gură) Încearcă.

GURU: (sare în ring) Nu, aşa
nu…

CRAINICA: Trei, doi…

GONG!

Pauza 4

În timp ce vorbeşte cu el Guru
îl machiază: faţa tumefiată, arcada spartă, un dinte
înnegrit – în fiecare pauză câte ceva.

CRAINICA: Patrac va fi penalizat pentru finalul
acestei runde.

GHIŢĂ: Şefu’, doar o întrebare, vă rog…

GURU: Latră!

GHIŢĂ: Mai e mult pân-la final?

GURU: Iar începi? Când ai contractul în mână, ai
scăpat.

GHIŢĂ: Şi dacă nu pot să-l
conving?

GURU: Nu există! NU SE POATE “nu se poate”!

GHIŢĂ :
Nu ?

GURU :
Impossible it’s
not possible!
Non e posibile!
CAPISCI?

GHIŢĂ: Şi dacă nu pot să vând?

GURU: Băi, marşarier:
nimeni
nu vrea să i se vândă ceva. Dar toţi sunt înnebuniţi să cumpere. Ia scoală-te, c-ai obosit.

Guru se aşează pe scaun.

GHIŢĂ: Cum să-l
fac să cumpere?

GURU: Dă-i ce vrea el, nu ce ai
tu de vânzare.
Spune-i ce
câştigă, asta-l interesează. Ia, bagă un masaj.

GHIŢĂ: Bine, dar cum să procedez?

GURU: Păi am văzut că te pricepi. Prestidigitaţie.

GHIŢĂ: (începe
să-l frământe) Nu, şefu’, de vânzare ziceam.
Te rog, învaţă-mă.

GURU: AIDA, mă, n-ai auzit de ea?

GHIŢĂ: Ba da,
opera lui Verdi.
Da’ n-am văzut-o că aveam amigdalită.

GURU: Au greşit operaţia:
ţi-au extirpat
cerebelu’. Şi ţi-au cusut un himen
în loc…

GHIŢĂ: Pe
cuvânt şefu’! Şi-apoi am dat în scarlatină.

GURU: Ecce
homo ! Cu ce-oi fi greşit,
Doamne? (se scoală de pe scaun) Dacă ştiam
că eşti fată mare în vânzări… Gata, schimbăm
placa: ţi-o trag (îi dă un şut în fund) pân-o să ţi se scoale creierul
din chiloţi.

GHIŢĂ: Da’
ce-am zis, şefu?

GURU: Taci, bă, inocenţă
de hazna!
Fii atent: Aida,
da?

GHIŢĂ: Da…

GURU: Ei, nimic?

GHIŢĂ: (inocent)
Ce?

GURU: AIDA, bă: A-Atracţie,
I-Interes, D-Dorinţă şi A…

GHIŢĂ: Aaa…

GURU: (cere) Apăăă…

GHIŢĂ: Ahaaa…

GURU: (bea) Dobitoc! Aaa…cţiune. Ăştia-s
paşii
pe care trebuie să-i urmezi:
atrage-l, (simulând) expune-ţi sânii catifelaţi şi
sfârcurile rumene.
Apoi stârneşte-i
interesul, ridică-ţi
fustiţa şi
arată-i paradisul.
Fulgerător şi subtil, ca din
întâmplare. Fă-l să te dorească: umezeşte-ţi
degetele până cade în genunchi (Ghiţă îngenunchează) şi
te imploră, excitat şi
încins la maxim, să-l
laşi s-o vadă.

GHIŢĂ: (aparte,
excitat) Bestial, cred
că ejaculez…

GURU: Ăsta
e momentul cel mai greu: nu ceda.
Fă-l să înţeleagă că întreaga lui fiinţă va
fi orgasmică
dacă ţi se va supune. Desfă-ţi încetişor cracii şi în acelaşi
timp pune-i
contractul în faţă: cu mâna-i întărită de poftă va semna mecanic.
Va ajunge la apogeu fără măcar să te atingă…

GHIŢĂ: (aparte,
satisfăcut) Şii eeu…

GURU: Şi apoi va
fi al tău: va plăti regulat pensia
falimentară după ce l-ai regulat tu după cum te-am învăţat.

GHIŢĂ: (îşi pune mănuşi
lungi de damă) Îl vindec şi
de prostată, şefu’.

GURU:
Prost-prost, da’ de la ta-su’ are firma
şi toţi
banii
ăia. Nu-l ducea prea mult capul, dar
avea un noroc…

GHIŢĂ: Taică-miu a
murit la Naştere.

GURU: (aparte) E demolat, săracu’.

GHIŢĂ: Chiar în ziua
de Crăciun.

GURU: Lasă
asta. Nu numai că nu va şti pe ce a dat banii, dar va fi
sigur că n-a cumpărat nimic
altceva decât plăcere pură. Fiindcă i-a
plăcut cum l-ai eliberat de tensiuni şi cum
l-ai tratat de neputinţă.

GHIŢĂ: Beton!

GURU: Şi în mintea
lui ameţită
de satisfacţie
va visa cum te-a înmuiat şi
te-a stropit între urechi. Iar când se va trezi
le va spune tuturor cum te-a deflorat şi
te-a pângărit. Fără să ştie că-ţi
face un bine: toţi ceilalţi impotenţi se vor îngrămădi
să te seducă şi să te cucerească.

GONG!

Runda V

GHIŢĂ: (sare ca
din arc) Şefu’, gongu’! Trebuie să intru.

GURU: (pierdut) Du-te, dar ai
grijă: o CURtezană nu e o CURvă, deşi încep la fel: mişcând
din cur!

Fiecare stă în colţul lui, cu spatele unul la celălalt. Nero e mieros, Ghiţă
face pe durul.

GHIŢĂ: (îi sună telefonul) Alo?

GURU: Aşa, fii dur.

CRAINICA: Ghiţă a prins
curaj.

NERO: (sună pe
cineva) Bună ziua.
Sunt Ion Patrac.

GHIŢĂ: Un minut liber?

GURU: Bravo,
mă.

GHIŢĂ:
(loveşte, Nero, chipurile, încasează) Bine,
dar nu mai mult.

GURU: Fără milă.

CRAINICA: Ghiţă se dezlănţuie.

NERO: Referitor la cele două ansambluri
rezidenţiale
finalizate.

GHIŢĂ: Soluţii financiare
cu acumulare de capital?

NERO: Vă putem
ceda unul dintre ele contra unui comision de douăzeci
la sută.

GHIŢĂ: Adică asigurări, nu?

În continuare acţiune-reacţiune,
dar în sens invers: efect-cauză.

NERO:
(încasează) Exclus, mai jos de şaişpe la sută nu putem discuta.

GHIŢĂ: (loveşte
în aer, ca la antrenament) Ce dracu’ să asigur?

CRAINICA: În ring domneşte haosul.

NERO:
(încasează) Dar nu-i adevărat, au
fost folosite numai materiale
de calitate.

GHIŢĂ:
(loveşte) Cum, deces sau invaliditate?

GURU: Ce-ai mă, ţi-e
rău?

CRAINICA: Publicul e nemulţumit.

NERO:
(încasează) În două luni rectificăm
toate defecţiunile.

GHIŢĂ:
(loveşte) Fugi de-aici.
Dacă mor primesc o sută de mii?

GURU: Nu-i rău. Lichidează-l.

NERO:
(încasează) În nici un caz, cu zece la sută ieşim în pierdere.

GHIŢĂ:
(loveşte) Ce face, să plătesc timp
de douăj de ani?

NERO: Bine, cinşpe
la sută, dar păstrăm parcarea.

GHIŢĂ: Dacă
semnez azi primesc
şi-un bonus?

GURU: Bine, dă-i
una gratis din
partea mea. La ficaţi.

NERO: Ok, treişpe la sută. Fără utilităţi
însă.

CRAINICA: Vor fi depunctaţi
pentru non-combat.

GURU: Vindecă-l de ciroză.

GHIŢĂ: Gata,
ajunge. Nu mă interesează.

NERO:
(încasează) Mi-e imposibil, de ce nu mă credeţi?

GHIŢĂ:
(loveşte) Uite d-aia!

NERO:
(încasează) Mă jur pe ce am mai
sfânt.

GHIŢĂ:
(loveşte) Las-o moartă.

GURU: Ce faci, mă?

CRAINICA: Sala
vrea sânge.

NERO:
(încasează) Bine, unşpe la sută dacă
semnăm mâine contractul.

GHIŢĂ:
(loveşte) Revino peste vreo trei ani.
(închide telefonul)

GURU: Îţi baţi joc de mine?

NERO: În regulă, să trăiţi. (închide
telefonul)

GHIŢĂ: Insistent, puştiul.
Poate-l iau de ucenic.

GURU: M-a facut
de râs.

NERO: Încă un
fraier. Îl dădeam şi doar cu cinci la sută, numai
să scap de el.

GONG!

Pauza 5

VA URMA

<!–[if !mso]> <! st1\:*{behavior:url(#ieooui) } –>

Personaje:

Gheorghe Lazăr – agent de vânzări/sales executive, cam pirpiriu, aproximativ 25 de ani, zis “Ghiţă”

Grigore Prosop – coach/manager, obosit, dar încă verde, 40 de ani, zis şi “Guru”

Ion Patrac – magnat/businessman, masiv, sigur pe el, vârsta peste 30 de ani, zis şi “Nero”

Crainica – comentatoare sau voce din off

Un careu ca în figură cu stâlpi la colţuri.

În Nord un scaun de bucătărie.

În Sud un jilţ.

Un gong.

GURU

CRAINICA

Nord

GHIŢĂ

Est

Vest

NERO

Sud


432

11Ian08

Motto: „Poti insela pe unii mereu, ii poti insela pe toti cateodata, dar nu ii poti insela pe toti mereu.”

Daca-ti spune cineva ca esti frumos/oasa chiar inseamna ca esti?

Daca nu-ti spune cineva ca esti prost/asta chiar inseamna ca nu esti?

Uite ca nu vreau sa ma alatur turmei de ovatii si ploconeli iscate de nominalizarea lui 432 la premiile mondiale si galactice. Mai e putin si papa il va declara divin!

Rahat!

Nu e chiar cel mai prost film pe care l-am vazut, fiind net superior celor “Trei frati de belea” sau chiar lui Borat, dar sa fim seriosi!

Un 3 cu indulgenta pe imdb.

Putem vorbi de valoare in cazul “Filantropica” sau “Moartea domnului Lazarescu”. Dar in nici un caz pentru “A fost sau n-a fost”. Excelent pentru “California dreamin’” chiar asa nesfarsit cum este, desi nu pare!

Dar de unde pana unde extraordinar pentru 432?

Inteleg motivatia politica internationala gen “intrarea Romaniei in UE” sau “ultima bariera in fata vanturilor ruse”, motivatie care a mai functionat acum cativa ani pentru “Tigru si dragon” rasplatit nemeritat, pe alte considerente insa: “China – noua putere economica mondiala” sau “daca un miliard (de oameni) tace, miliarde (de dolari) vom face!”

Stiu ca voi fi blamat, dar nu pot sa tac!

Una din smecheriile prin care s-a lansat acest ciung-metraj a fost aparitia sa pe internet, moment in care cunoscatorii si l-au downloadat, surprinsi fiind insa sa constate ca sub denumirea de “4 luni 3 saptamani si 2 zile” au descarcat de fapt filmul romanesc “enigma”.

Cam la fel de murdar cum ar fi daca eu as proceda ca sa lansez acest blog scriind in cadrul unui articol cuvinte precum: sex, porno, jocuri, muzica, sport, manele, casa, filme, playboy, auto sau Bebo, MySpace, World Cup, metacafe, radioblog, video, rebelde, mininova, wiki, adica cele mai cautate cuvinte pe internet/google. In ceea ce priveste Microsoft, Windows Live Search, topul primelor zece cele mai cautate cuvinte cheie in 2006 include aproape numai staruri: Ronaldinho, liderul listei, urmat de Shakira, Paris Hilton, Britney Spears, Harry Potter, Eminem, Pamela Anderson, Hillary Duff, telenovela “Rebelde” si Angelina Jolie.Pai ar fi frumos?

NU

Dreptate!

Am ratat Globul de aur!


Jurnal de Ajun Motto: Fa in viata ceea ce-ti place si nu o sa fii nevoit niciodata sa muncesti. 

Vineri / Cinema

De ce vineri? Pentru ca biletul e mai ieftin, intrucat incepe weekend-ul si deoarece nu exista alternativa.

De ce Cinema? Fiindca e gol. Unde ai mai pomenit sa beneficiezi singur de o sala intreaga la un pret de nimic: cat un sandvis de 2 lei. Bine, fie, de 4 lei, da’ tot de 2 lei e gustul cu care ramai.

Sambata / Teatru

Viata bate filmul iar piesa bate cartea. Alchimistul pe scena are in sfarsit sens. Sandra Brown din Paulo Coelho dispare aidoma flacaului care s-a transformat in vant.

“Cand vrei ceva cu adevarat, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale.”Sambata spre Duminica / DiscoCe fitness sau jogging! O noapte de miscare pe muzica decibelizata la maxim ne desfunda caile nervoase de abjectiile jobului in care ne zvarcolim. Spre dimineata polemizam: dogma/spirit liber, Dumnezeu/Mama Natura. Rasaritul ne surprinde impacati cu noi si intre noi la o ciorba de zdrente si o saramura numa’ buna.

Duminica / Opereta

Oboseala si somnul imi dau tarcoale. Cel putin doua simturi sunt in extaz. Frumusetea artistica ce se deruleaza prin fata mea imi alunga amorteala. Iar valsurile ma bucura precum dulcea cantare a Sirenelor pe Ulise cel inlantuit. Fotoliul cel moale imi devine catarg.

Luni / UndergroundComplet refacut, dar sceptic. Sceptic, dar deschis. Vers, chitara, zambet. La final doar artificiile lipseau. Caci palmele inrosite de aplauze alungasera gerul din suflete.“Am avut un vis in noaptea de Craciun. Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine. Pasii mi se imprimau pe nisip lasand o urma dubla. Una era a mea, cealalta a Lui. Atunci mi-a trecut prin cap ideea ca fiecare din pasii nostri reprezinta o zi din viata mea. M-am oprit ca sa privesc in urma si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare. Dar am observat ca in unele locuri in loc de doua urme nu mai era decat una singura. Am revazut filmul vietii mele. Ce surpriza! Locurile unde nu era decat o singura urma de pasi pe nisip corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele, zile de neliniste si de rea-vointa, zile de egoism si de proasta-dispozitie, zile de incercari si de indoiala. Zile de nesuportat. Si-atunci intorcandu-ma inspre Domnul am indraznit sa-I reprosez: Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele, de ce nu Ti-ai tinut promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata? In zilele in care aveam cea mai mare nevoie de Tine. Iar Domnul mi-a raspuns: Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut decat o singura urma de pasi pe nisip sunt zilele cand te-am purtat pe brate!SUBLIM!Sarbatori fericite!La multi ani! 

Doru Spectatoru’


Multi ani traiasca! A venit deja timpul sa ne uitam inapoi si sa ne rasfatam cu amintiri.Pe 13 februarie 2006 a inceput colaborarea benefica dintre Teatrul JOINT si Bistro del’ARTE. Benefica in primul rand pentru noi.Ce-am facut in tot acest timp?Am fost “La Dumnezeu in chirie” in compania mult-apreciatei Viorica Geanta Chelbea si am simtit in ceafa suflarea divina a disperarii.Cuplul sinistru, dar total potrivit, Gabriel Costea (Psihologul) – Mirela Bors (Pacienta) acompaniati de Cristina Voicu (Hildegard), desi au jucat “Hauplesnes” ne-au facut sa redefinim speranta si sa apreciem faptul ca nu suntem decat spectatori, si nu personaje. Oare?Titanul Constantin Tanase readus in actualitate de profesionistul George Constantinescu ne-a dovedit ca nimic nu e nou pe sub zdreanta glamour a Romaniei intermilenare. Pam pam!Duetul pluriversat Andreea Padurariu – Mihai Baranga a combinat mai multe arte pentru a ne oferi un excelent “Flirt” – purgativ omologat impotriva dejectiilor cotidiene si panaceu al ranilor spirituale.Mihai Bica – un Carusso pe taramul Thaliei – ne-a revelat “Taina Cersetorului” constientizandu-ne cat de fragila este siguranta noastra si faptul ca puterea de a indura are totusi limite.Ne-au amuzat la un “TV Show” viitoare stele de bulevard a caror parodie parea foarte reala si desprinsa din multe din canalele omniprezente seara de seara. Da-ma mama la Kanal sa ma fac milionar!Desi incantati, am devenit suspiciosi fata de orice apropiere si am spus raspicat: “Nu de gat”! datorita jocului “de-a uite, nu e!” bine tensionat dintre Stefan Roman si Ciprian Mistreanu, lasand loc totusi tolerantei fata de apucaturi vechi de cand lumea.Am ras si-am lacrimat in gand alaturi de “3 inGER”: Marius Cordos, George Constantinescu si Vlad Popescu la o seara de muzica si poezie in miez de iarna – avanpremiera sentimental-calduroasa a sarbatorilor de peste an.Ne-a incantat “Netotu’” lui Marius Damian cu scene desprinse parca dintr-un kibbutz original intr-un stil cu adevarat cuser. Shalom!Si terminam dupa cum am inceput. De la primul spectacol “Aici nu se simte” – o nevinovata intalnire intre 2 visatori sublimi: Iulia Popescu si Marius Cordos. Caci a fost chiar primul spectacol la Bistro del’ARTE si pentru ca intr-adevar aici nu se simte duhoarea de pe plaiurile mioritico-europene unde nici macar oile, libere odata, nu se mai pot misca in voie. Proaste oi, dar nici cu pastorii neamului nu mi-e rusine.Noroc ca mai exista exceptii: pastorii-amfitrioni care au avut curajul sa umple un loc plin de istorie cu surplus de cultura si sa transforme un Bistro intr-o aula del’ARTE. La multi ani! Doru Spectatoru’


Sala 

Motto: Today is the first day of the rest of your life.

In articolul anterior am strecurat intentionat o mica eroare nevinovata care a trecut neobservata. Lipsa vreunei reactii mi-a intarit convingerea ca manipularea este periculoasa, dar acceptata. Credem si inghitim fara remuscari toate bullshit-urile debitate in jurul nostru ajutati fiind de lipsa de cultura sau de convingerea ca oricum nu putem schimba nimic.

Ma duce gandul la replica primita din partea unui june in timp ce-i prezentam plin de mandrie „Prima scoala romaneasca” din Scheii Brasovului: „ Eu as vrea s-o vad pe ultima!”. Atat de original, spiritual si instinctiv incat m-a podidit zambetul.

Ma pufneste insa plansul de fiecare data cand urmaresc reclama aia idioata care te indeamna sa faci un credit pentru locuinta. Ce conteaza ca tac-tu se imbolnaveste de plamani sau ca te calca hotii? Tu ai casa noua, asa ca asuma-ti riscurile! Inca oscilam daca sa ma mut sau nu, desi n-am bani nici de-o camara, dar in conditiile astea ma las pagubas!

Apogeul mi se pare a fi atins de „Periuta care curata dintii, limba, obrajii, gingiile”, nasul, urechile, unghiile, scrotul, anusul si preputul. ’A mai tare descoperire din noul mileniu!

Acu-i inteleg pe cei ce nu se obosesc sa mearga la sala (spectacol, nu fitness): pai ai parte de comedii sau tragedii la tot pasul.

Vrei un exemplu simplu: du-te, nene, pan-la Sibiu! Pe langa faptul ca poti simti cum te-nvaluie nemurirea, parcurgand 150 km in numai 4-5 ore, ai si ocazia de a-i face pe altii sa rada de tine pentru ca stai ca fraieru’ la semafoare (mai rau ca pe Magheru sau la vama) in timp ce ei trec nestingheriti fara a tine seama de culoarea semaforului care e la ciclu permanent. Ba, mai mult decat atat, in momentul in care te destepti, aproape de destinatie, c-ai fost un papagal si treci linistit pe rosu pentru ca semaforul deserveste o groapa de 10 m lungime protejand-o timp de 5 minute din ambele sensuri, hop si milipolitia din tufis exasperata sa-ti smulga autograful pe procesul-verbal si odata cu el si permisul de conducere, desi aveai o vizibilitate de 10 km in fata si nu se apropiau vertiginos de tine decat 2 muste si un melc. Uite-asa intarzie Bregovic la concert, iar tu lasi deoparte Biblia sau Codul lui da Vinci pe care le-ncepusei in tandem si te-apuci de teste pentru examenul (sala) de conducere. Pe care-l repeti de vreo patru ori pentru ca nu stii ce trebuie sa contina trusa medicala sau ce trebuie sa faci cand din dreapta se-apropie un avion in timp ce politaiul de pe motocicleta iti face semn sa-l suni pe mobil.

Si-atunci, cand sa te mai duci la sala, sa vezi un spectacol bun?

Iti garantez insa ca, de exemplu, „Ultima ora” sau „Aici nu se simte” iti vor da puterea sa iei viata de la capat.

PS: Unde era eroarea? NORMA „de Puccini” era de fapt de Bellini.

 Doru Spectatoru’


Gigaprostia 

Motto: Daca ai vointa, poti sa misti si muntii din loc. Daca ai creier, ii lasi acolo, ca nu te deranjeaza.

Fie piratii din ziua de azi sunt prosti, fie sunt PROSTI.

Se downloadeaza in draci de pe torrente, mai vartoase decat tsunamiurile din Pacific, tot ce vrei: 300, Apocalyptica sau Spiderman-ul care de-abia s-a lansat sau Harry Potter-ul (al 5-lea)care de-abia si-a turnat ultima scena sau al 6-lea care inca se turneaza. Cu subtitrare cu tot. Foaarte tare!

Si la muzica stam bine: ultimul album al lui Nelly Furtado are un titlu predestinat: „Loose”. La capitolul incasari din vanzari. „Say it right”, desi preistoric, e inca in topuri. Iar Timbaland Presents (cu „Give it to me”) il are si bunica. Dumnezeu s-o odihneasca!

Ce sa mai zic de „Ticalosii” cu care ticalosii care l-au postat pe internet deja au luat teapa. Pentru ca in ciuda campaniei imense de promovare avute a fost sters rapid de pe hard-uri fiindca ocupa locul degeaba. Cum s-a-ntamplat si cu Hartia aia albastra care A fost sau n-a fost?!

Sa revenim.

Sunt prosti pentru ca habar n-au de cultura. Daca e sa vorbim doar de greselile flagrante de traducere, sau de diacriticele care fac dialogul ininteligibil, sau de spectatorii care se perinda prin sala obturand camera video exact cand ti-e lumea mai draga, sau de imaginea HD (Hyper Deformata) obtinuta, sau de sonorul Stereo Dolby Surround care-ti permite sa auzi dialogurile, stranuturile sau gafaielile spectatorilor.

Si cum prostia se ia, uite ca ne-am molipsit! Daca-i spui unuia care-ti ofera Grindhouse (pe imdb pe locul 167 in Top 250, cu o cotatie de 8,2/10 la peste 27.000 de votanti, vazut si votat in Romania de peste 1.000 de „oligarhi parlamentari” cu 5 stele din cinci posibile) la doar 10 lei bucata ca vrei sa-l vezi la cinema te raporteaza la ANI pentru afaceri ilicite, iar daca-ti ofera pe 5 lei ultimul mp3 cu Top MTV Iulie 2007 sau cu manele si-l refuzi, ai pus-o, seara deja te cauta Politia.

Dar mai sunt si PROSTI pentru ca au uitat ca entertainment nu inseamna doar muzica si film. N-am gasit deloc Norma de Puccini, sau Hamlet, sau Ultima ora, sau Carmen de Bizet, sau Aici nu se simte.

Si sper sa nici nu le gasesc. De fapt, sunt sigur. Intrucat „cultura de carton” e ieftina. Nu ca pret, ci ca valoare. Iar prostii nu stiu ce-i aia. Norocul nostru!

Sa ne bucuram ca vor fi ocupati in continuare cu a nu stiu cata incercare de lichidare a lui Bruce (Greu de ucis 4, urmatorul fiind Imposibil de ucis) sau cu episoadele 3 sau 33 din Shrek si Piratii din Caraibe si-i vor ocoli pe „Take, Ianke si Cadar”, sau pe Barbierul din Sevilla, sau pe Netotu’, sau pe Falstaff de Verdi.

Pe cand „Othello reloaded” sau „O noapte furtunoasa 2” sau „Tartuffe returns”?

Pentru PC sau PS3…

Toate astea ca sa uitam ca da poate fi nu, sau invers!

 Doru Spectatoru’


Tragi-comedia 

Motto: „Impreuna cu El au rastignit doi talhari: unul la dreapta Lui si altul la stanga Lui.” Mat.27.38

Cu bunul simt ce i-ar trebui urmat El a iesit din scena si ni i-a lasat pe cei doi pe cap.

Sunt satul de omniprezenta lor in toata media: presa, radio si TV.

Incepe sa mi se atrofieze organul gandirii si sa –mi doresc un matriarhat cu o audienta euforic-romantica in care domina Cartea sfanta (Unica sau The ONE).

Aceeasi placa seara de seara care nu se mai toceste deloc si ne creste nivelul adrenalinei in detrimentul libidoului.

Diferenta fata de subiectul rubricii de fata e imensa: un spectacol (teatru, opera) este o experienta irepetabila. Emotiile traite, istoriile insusite, jocul actorilor, publicul, aplauzele si atmosfera sunt unice.

Nu le mai poti experimenta a doua oara cu acelasi efect.

Poti merge de doua sau mai multe ori la aceeasi piesa, dar cele de mai sus vor fi diferite. Cauza este, poate, aceeasi, dar efectul este diferit.

In cazul cetatii insa, la cauze diferite efectul este acelasi: o sila din ce in ce mai mare…

Si mai e o diferenta: dupa zile intregi petrecute belind ochii si urechile la dezvaluiri senzationale, scandaluri de mahala si razboaie fratricide descoperi stupefiat ca nu ai avansat deloc pe scara evolutiei umane: homo politicus este inferior lui homo neanderthalicus.

Dar tu, homo sapiens, mai ai o sansa: poti deveni homo culturalis cu un foarte mic efort. Debranseaza-te de la energia mass-media negativa si vino sa te bucuri sau sa plangi.

Altfel bucuria nebunilor va face sa TE plangi neincetat.

Hai in sala, curma-ti suferinta si potoleste-ti setea! Imbata-te cu vorbele de pe scena, soarbe cu nesat truda din fata ochilor tai si lasa-ti spiritul sa leviteze deasupra mizeriilor de pe Pamant.

Sau ia in mana o carte si umple-ti sufletul!

Sau du-te sa simti cum creste iarba. Tot iesi mai castigat!

Inchei dupa cum am inceput: ce e mai divin (scuzati, dar acceptati, va rog, blasfemia!): sa mori predicand sau depasindu-ti targetul?

Sau, ca sa nu suparam inalte fete, ce e mai demonic: sa mori rastignit sau extenuat de munca?

R: Sa mori de scarba!

 Doru Spectatoru’


De ce mergem la teatru? 

Motto: When I’m right nobody remembers. When I’m wrong nobody forgets.

Deoarece este ieftin. La 1-2 euro biletul sau, hai, 5-10 in cazul trupelor particulare, aproape ca e pomana. Mai ales ca s-a marit alocatia de la 24 la 25 ron. Chiar ma intrebam ce sa fac cu atata surplus – risipeste statul asta de zici ca nu-i adevarat. Si oricum fata de 30 euro cat e in Europa sau de 50 pe Broadway, ce mai ai de zis? Iti spun eu: baga mare acum, ca-n cativa ani vor apuca o piesa doar cei din „Top 300”!

Pentru ca asa vrea ea. Desi cateodata: „Mai bine vedeam meciul!” sau „Imi pare rau, dar nu am terminat rapoartele catre sefu’!”. Dar niciodata: „Mai bine citim o carte.” sau „Nu vrei totusi la Filarmonica?”!

Intrucat asa vrea el. Desi, mai rar: „Doar daca imi iei pantofi noi!” sau „Mai bine hai la mama.”. Dar niciodata: „Imi pare rau, dar am rufe de calcat.” sau „Mai bine facem sex!”!

Fiindca suntem dusi cu forta. De vreo profesoara-fata-batrana care vrea sa ne faca bine cu orice pret, sfarsind insa prin a produce resentimente freudiene fata de orice fel de act de cultura sau amplificand intentiile de anarhism incipient. Sau de vreun lider de sindicat care-si trage pe nevazute un comision rotunjor pe spinarea clasei muncitoare – de elita.

Deoarece vrem sa fim vazuti. Si sa vedem pe altii. Nu-i ca la mall, dar ceva toalete si stelute sau cerculete prin parcare tot mai apar. Iar in sala redevenim egali, precum stramosii nostri recenti: toti vedem si auzim acelasi lucru (Oare?). Cu ce ramane insa fiecare…

Pentru ca am primit o invitatie. Si desi nu meritam ca background spiritual totusi fiind moca e bine primita. Chit ca nu o vom onora. Si cateva fotolii vor ramane goale, spre disperarea celor care nu au mai apucat bilete sau spre usurarea celor care le-au luat fara loc.

Caci ne-am saturat de TV. Mai e ceva de spus?

Intrucat ne place jocul actorilor. Caz in care subiectul poa’ sa fie de 2 lei. Necazul/avantajul e ca recuperezi cu cat dai pe bilet. Hai sa nu fim malitiosi! Sunt exceptii… O mare actrita ne sfatuia de curand: „Refuzati sa aplaudati daca nu v-a placut!”. Eu fac altfel, mimez, apropiind palmele frenetic si fara zgomot. Lasitate sau autoconservare?

Fiindca ne place piesa. Si traim ceea ce se intampla pe scena. Si pastram in suflet experiente pe care nu am fi avut timp sa le impartasim. Astfel incat comprimam timpul si ne implinim mai repede decat prin dramele pe care nu ni le dorim si care ne tulbura normalitatea sau prin bucuriile episodice si efemere – germeni ai stropilor de fericire care ne traverseaza cotidianul cenusiu.

… Completezi tu mai departe?

Ca deja am luat-o razna!

Tu de ce mergi la teatru?  Doru Spectatoru’


Cinste lor 

Motto: If you can’t, you must. If you must, you can.

Da, cinste si recunostinta! Sponsorilor!

Desi ii poti numara pe deshte.

Vai, era sa-i enumar!

Ceea ce nu e nici legal, nici moral.

Nu e legal pentru ca ar fi reclama mascata.

Nu e moral pentru ca eu nu am primit nimic (sic!).

Voi, cei ce puteti sa dati lumina, desteptati-va!

Scoateti-ne din mohorata mediocritate si ajutati-ne sa ne adapam din lumina cunoasterii.

Chiar daca nu stiti pe ce aruncati banii!

Marinimia voastra nu va ramane fara ecou!

Devino din mercenar – MECENA.

Iar daca stii, cu atat mai bine. Statuile pe care ti le vom ridica in gand vor dainui peste zile. Ignoranta pe care o vei curma-o va da roade peste generatii, cand se vor naste printr-un proces lent, dar sigur, de selectie genetica vreun Michelangelescu, Fane Verdi sau un Nobelescu.

Fii pragmatic si da-ne noua, pe usa de din dos, prinosul care-ti prisoseste.

Fa-ne cadou o casa, o scena, o piesa, o lacrima sau un zambet.

Dupa puterea ta!

Mare si nemarginita.

Fii speranta noastra, sponsorule!

Vei fi putin mai sarac pe lumea asta, dar vei lasa urme adanci pe scoarta noastra cea neteda.

Inima-ti va creste de gratitudine, sufletul ti se va umple de caldura, iar spiritu-ti va umple afisele.

Iar noi, luminati si satisfacuti, disciplinati si supusi, vom trudi mai abitir intru realizarea dorintelor tale!

„ Doamne, tu care esti atotputernic, da-ne un sac cu galbeni! Asa cum pentru tine deceniile (1989-2007) inseamna o clipa, la fel o mie de euro inseamna un leu. Ce mare lucru? Fie-ti mila, da-ne un leu!”

„ Asteapta o clipa!”

  Doru Spectatoru’