Motto: „Poti insela pe unii mereu, ii poti insela pe toti cateodata, dar nu ii poti insela pe toti mereu.”

Daca-ti spune cineva ca esti frumos/oasa chiar inseamna ca esti?

Daca nu-ti spune cineva ca esti prost/asta chiar inseamna ca nu esti?

Uite ca nu vreau sa ma alatur turmei de ovatii si ploconeli iscate de nominalizarea lui 432 la premiile mondiale si galactice. Mai e putin si papa il va declara divin!

Rahat!

Nu e chiar cel mai prost film pe care l-am vazut, fiind net superior celor “Trei frati de belea” sau chiar lui Borat, dar sa fim seriosi!

Un 3 cu indulgenta pe imdb.

Putem vorbi de valoare in cazul “Filantropica” sau “Moartea domnului Lazarescu”. Dar in nici un caz pentru “A fost sau n-a fost”. Excelent pentru “California dreamin’” chiar asa nesfarsit cum este, desi nu pare!

Dar de unde pana unde extraordinar pentru 432?

Inteleg motivatia politica internationala gen “intrarea Romaniei in UE” sau “ultima bariera in fata vanturilor ruse”, motivatie care a mai functionat acum cativa ani pentru “Tigru si dragon” rasplatit nemeritat, pe alte considerente insa: “China - noua putere economica mondiala” sau “daca un miliard (de oameni) tace, miliarde (de dolari) vom face!”

Stiu ca voi fi blamat, dar nu pot sa tac!

Una din smecheriile prin care s-a lansat acest ciung-metraj a fost aparitia sa pe internet, moment in care cunoscatorii si l-au downloadat, surprinsi fiind insa sa constate ca sub denumirea de “4 luni 3 saptamani si 2 zile” au descarcat de fapt filmul romanesc “enigma”.

Cam la fel de murdar cum ar fi daca eu as proceda ca sa lansez acest blog scriind in cadrul unui articol cuvinte precum: sex, porno, jocuri, muzica, sport, manele, casa, filme, playboy, auto sau Bebo, MySpace, World Cup, metacafe, radioblog, video, rebelde, mininova, wiki, adica cele mai cautate cuvinte pe internet/google. In ceea ce priveste Microsoft, Windows Live Search, topul primelor zece cele mai cautate cuvinte cheie in 2006 include aproape numai staruri: Ronaldinho, liderul listei, urmat de Shakira, Paris Hilton, Britney Spears, Harry Potter, Eminem, Pamela Anderson, Hillary Duff, telenovela “Rebelde” si Angelina Jolie.Pai ar fi frumos?

Jurnal de Ajun Motto: Fa in viata ceea ce-ti place si nu o sa fii nevoit niciodata sa muncesti. 

Vineri / Cinema

De ce vineri? Pentru ca biletul e mai ieftin, intrucat incepe weekend-ul si deoarece nu exista alternativa.

De ce Cinema? Fiindca e gol. Unde ai mai pomenit sa beneficiezi singur de o sala intreaga la un pret de nimic: cat un sandvis de 2 lei. Bine, fie, de 4 lei, da’ tot de 2 lei e gustul cu care ramai.

Sambata / Teatru

Viata bate filmul iar piesa bate cartea. Alchimistul pe scena are in sfarsit sens. Sandra Brown din Paulo Coelho dispare aidoma flacaului care s-a transformat in vant.

“Cand vrei ceva cu adevarat, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale.”Sambata spre Duminica / DiscoCe fitness sau jogging! O noapte de miscare pe muzica decibelizata la maxim ne desfunda caile nervoase de abjectiile jobului in care ne zvarcolim. Spre dimineata polemizam: dogma/spirit liber, Dumnezeu/Mama Natura. Rasaritul ne surprinde impacati cu noi si intre noi la o ciorba de zdrente si o saramura numa’ buna.

Duminica / Opereta

Oboseala si somnul imi dau tarcoale. Cel putin doua simturi sunt in extaz. Frumusetea artistica ce se deruleaza prin fata mea imi alunga amorteala. Iar valsurile ma bucura precum dulcea cantare a Sirenelor pe Ulise cel inlantuit. Fotoliul cel moale imi devine catarg.

Luni / UndergroundComplet refacut, dar sceptic. Sceptic, dar deschis. Vers, chitara, zambet. La final doar artificiile lipseau. Caci palmele inrosite de aplauze alungasera gerul din suflete.“Am avut un vis in noaptea de Craciun. Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine. Pasii mi se imprimau pe nisip lasand o urma dubla. Una era a mea, cealalta a Lui. Atunci mi-a trecut prin cap ideea ca fiecare din pasii nostri reprezinta o zi din viata mea. M-am oprit ca sa privesc in urma si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare. Dar am observat ca in unele locuri in loc de doua urme nu mai era decat una singura. Am revazut filmul vietii mele. Ce surpriza! Locurile unde nu era decat o singura urma de pasi pe nisip corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele, zile de neliniste si de rea-vointa, zile de egoism si de proasta-dispozitie, zile de incercari si de indoiala. Zile de nesuportat. Si-atunci intorcandu-ma inspre Domnul am indraznit sa-I reprosez: Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele, de ce nu Ti-ai tinut promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata? In zilele in care aveam cea mai mare nevoie de Tine. Iar Domnul mi-a raspuns: Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut decat o singura urma de pasi pe nisip sunt zilele cand te-am purtat pe brate!SUBLIM!Sarbatori fericite!La multi ani! 

Doru Spectatoru’

Multi ani traiasca! A venit deja timpul sa ne uitam inapoi si sa ne rasfatam cu amintiri.Pe 13 februarie 2006 a inceput colaborarea benefica dintre Teatrul JOINT si Bistro del’ARTE. Benefica in primul rand pentru noi.Ce-am facut in tot acest timp?Am fost “La Dumnezeu in chirie” in compania mult-apreciatei Viorica Geanta Chelbea si am simtit in ceafa suflarea divina a disperarii.Cuplul sinistru, dar total potrivit, Gabriel Costea (Psihologul) – Mirela Bors (Pacienta) acompaniati de Cristina Voicu (Hildegard), desi au jucat “Hauplesnes” ne-au facut sa redefinim speranta si sa apreciem faptul ca nu suntem decat spectatori, si nu personaje. Oare?Titanul Constantin Tanase readus in actualitate de profesionistul George Constantinescu ne-a dovedit ca nimic nu e nou pe sub zdreanta glamour a Romaniei intermilenare. Pam pam!Duetul pluriversat Andreea Padurariu – Mihai Baranga a combinat mai multe arte pentru a ne oferi un excelent “Flirt” – purgativ omologat impotriva dejectiilor cotidiene si panaceu al ranilor spirituale.Mihai Bica – un Carusso pe taramul Thaliei – ne-a revelat “Taina Cersetorului” constientizandu-ne cat de fragila este siguranta noastra si faptul ca puterea de a indura are totusi limite.Ne-au amuzat la un “TV Show” viitoare stele de bulevard a caror parodie parea foarte reala si desprinsa din multe din canalele omniprezente seara de seara. Da-ma mama la Kanal sa ma fac milionar!Desi incantati, am devenit suspiciosi fata de orice apropiere si am spus raspicat: “Nu de gat”! datorita jocului “de-a uite, nu e!” bine tensionat dintre Stefan Roman si Ciprian Mistreanu, lasand loc totusi tolerantei fata de apucaturi vechi de cand lumea.Am ras si-am lacrimat in gand alaturi de “3 inGER”: Marius Cordos, George Constantinescu si Vlad Popescu la o seara de muzica si poezie in miez de iarna – avanpremiera sentimental-calduroasa a sarbatorilor de peste an.Ne-a incantat “Netotu’” lui Marius Damian cu scene desprinse parca dintr-un kibbutz original intr-un stil cu adevarat cuser. Shalom!Si terminam dupa cum am inceput. De la primul spectacol “Aici nu se simte” – o nevinovata intalnire intre 2 visatori sublimi: Iulia Popescu si Marius Cordos. Caci a fost chiar primul spectacol la Bistro del’ARTE si pentru ca intr-adevar aici nu se simte duhoarea de pe plaiurile mioritico-europene unde nici macar oile, libere odata, nu se mai pot misca in voie. Proaste oi, dar nici cu pastorii neamului nu mi-e rusine.Noroc ca mai exista exceptii: pastorii-amfitrioni care au avut curajul sa umple un loc plin de istorie cu surplus de cultura si sa transforme un Bistro intr-o aula del’ARTE. La multi ani! Doru Spectatoru’

Sala 

Motto: Today is the first day of the rest of your life.

In articolul anterior am strecurat intentionat o mica eroare nevinovata care a trecut neobservata. Lipsa vreunei reactii mi-a intarit convingerea ca manipularea este periculoasa, dar acceptata. Credem si inghitim fara remuscari toate bullshit-urile debitate in jurul nostru ajutati fiind de lipsa de cultura sau de convingerea ca oricum nu putem schimba nimic.

Ma duce gandul la replica primita din partea unui june in timp ce-i prezentam plin de mandrie „Prima scoala romaneasca” din Scheii Brasovului: „ Eu as vrea s-o vad pe ultima!”. Atat de original, spiritual si instinctiv incat m-a podidit zambetul.

Ma pufneste insa plansul de fiecare data cand urmaresc reclama aia idioata care te indeamna sa faci un credit pentru locuinta. Ce conteaza ca tac-tu se imbolnaveste de plamani sau ca te calca hotii? Tu ai casa noua, asa ca asuma-ti riscurile! Inca oscilam daca sa ma mut sau nu, desi n-am bani nici de-o camara, dar in conditiile astea ma las pagubas!

Apogeul mi se pare a fi atins de „Periuta care curata dintii, limba, obrajii, gingiile”, nasul, urechile, unghiile, scrotul, anusul si preputul. ’A mai tare descoperire din noul mileniu!

Acu-i inteleg pe cei ce nu se obosesc sa mearga la sala (spectacol, nu fitness): pai ai parte de comedii sau tragedii la tot pasul.

Vrei un exemplu simplu: du-te, nene, pan-la Sibiu! Pe langa faptul ca poti simti cum te-nvaluie nemurirea, parcurgand 150 km in numai 4-5 ore, ai si ocazia de a-i face pe altii sa rada de tine pentru ca stai ca fraieru’ la semafoare (mai rau ca pe Magheru sau la vama) in timp ce ei trec nestingheriti fara a tine seama de culoarea semaforului care e la ciclu permanent. Ba, mai mult decat atat, in momentul in care te destepti, aproape de destinatie, c-ai fost un papagal si treci linistit pe rosu pentru ca semaforul deserveste o groapa de 10 m lungime protejand-o timp de 5 minute din ambele sensuri, hop si milipolitia din tufis exasperata sa-ti smulga autograful pe procesul-verbal si odata cu el si permisul de conducere, desi aveai o vizibilitate de 10 km in fata si nu se apropiau vertiginos de tine decat 2 muste si un melc. Uite-asa intarzie Bregovic la concert, iar tu lasi deoparte Biblia sau Codul lui da Vinci pe care le-ncepusei in tandem si te-apuci de teste pentru examenul (sala) de conducere. Pe care-l repeti de vreo patru ori pentru ca nu stii ce trebuie sa contina trusa medicala sau ce trebuie sa faci cand din dreapta se-apropie un avion in timp ce politaiul de pe motocicleta iti face semn sa-l suni pe mobil.

Si-atunci, cand sa te mai duci la sala, sa vezi un spectacol bun?

Iti garantez insa ca, de exemplu, „Ultima ora” sau „Aici nu se simte” iti vor da puterea sa iei viata de la capat.

PS: Unde era eroarea? NORMA „de Puccini” era de fapt de Bellini.

 Doru Spectatoru’

Gigaprostia 

Motto: Daca ai vointa, poti sa misti si muntii din loc. Daca ai creier, ii lasi acolo, ca nu te deranjeaza.

Fie piratii din ziua de azi sunt prosti, fie sunt PROSTI.

Se downloadeaza in draci de pe torrente, mai vartoase decat tsunamiurile din Pacific, tot ce vrei: 300, Apocalyptica sau Spiderman-ul care de-abia s-a lansat sau Harry Potter-ul (al 5-lea)care de-abia si-a turnat ultima scena sau al 6-lea care inca se turneaza. Cu subtitrare cu tot. Foaarte tare!

Si la muzica stam bine: ultimul album al lui Nelly Furtado are un titlu predestinat: „Loose”. La capitolul incasari din vanzari. „Say it right”, desi preistoric, e inca in topuri. Iar Timbaland Presents (cu „Give it to me”) il are si bunica. Dumnezeu s-o odihneasca!

Ce sa mai zic de „Ticalosii” cu care ticalosii care l-au postat pe internet deja au luat teapa. Pentru ca in ciuda campaniei imense de promovare avute a fost sters rapid de pe hard-uri fiindca ocupa locul degeaba. Cum s-a-ntamplat si cu Hartia aia albastra care A fost sau n-a fost?!

Sa revenim.

Sunt prosti pentru ca habar n-au de cultura. Daca e sa vorbim doar de greselile flagrante de traducere, sau de diacriticele care fac dialogul ininteligibil, sau de spectatorii care se perinda prin sala obturand camera video exact cand ti-e lumea mai draga, sau de imaginea HD (Hyper Deformata) obtinuta, sau de sonorul Stereo Dolby Surround care-ti permite sa auzi dialogurile, stranuturile sau gafaielile spectatorilor.

Si cum prostia se ia, uite ca ne-am molipsit! Daca-i spui unuia care-ti ofera Grindhouse (pe imdb pe locul 167 in Top 250, cu o cotatie de 8,2/10 la peste 27.000 de votanti, vazut si votat in Romania de peste 1.000 de „oligarhi parlamentari” cu 5 stele din cinci posibile) la doar 10 lei bucata ca vrei sa-l vezi la cinema te raporteaza la ANI pentru afaceri ilicite, iar daca-ti ofera pe 5 lei ultimul mp3 cu Top MTV Iulie 2007 sau cu manele si-l refuzi, ai pus-o, seara deja te cauta Politia.

Dar mai sunt si PROSTI pentru ca au uitat ca entertainment nu inseamna doar muzica si film. N-am gasit deloc Norma de Puccini, sau Hamlet, sau Ultima ora, sau Carmen de Bizet, sau Aici nu se simte.

Si sper sa nici nu le gasesc. De fapt, sunt sigur. Intrucat „cultura de carton” e ieftina. Nu ca pret, ci ca valoare. Iar prostii nu stiu ce-i aia. Norocul nostru!

Sa ne bucuram ca vor fi ocupati in continuare cu a nu stiu cata incercare de lichidare a lui Bruce (Greu de ucis 4, urmatorul fiind Imposibil de ucis) sau cu episoadele 3 sau 33 din Shrek si Piratii din Caraibe si-i vor ocoli pe „Take, Ianke si Cadar”, sau pe Barbierul din Sevilla, sau pe Netotu’, sau pe Falstaff de Verdi.

Pe cand „Othello reloaded” sau „O noapte furtunoasa 2” sau „Tartuffe returns”?

Pentru PC sau PS3…

Toate astea ca sa uitam ca da poate fi nu, sau invers!

 Doru Spectatoru’

Tragi-comedia 

Motto: „Impreuna cu El au rastignit doi talhari: unul la dreapta Lui si altul la stanga Lui.” Mat.27.38

Cu bunul simt ce i-ar trebui urmat El a iesit din scena si ni i-a lasat pe cei doi pe cap.

Sunt satul de omniprezenta lor in toata media: presa, radio si TV.

Incepe sa mi se atrofieze organul gandirii si sa –mi doresc un matriarhat cu o audienta euforic-romantica in care domina Cartea sfanta (Unica sau The ONE).

Aceeasi placa seara de seara care nu se mai toceste deloc si ne creste nivelul adrenalinei in detrimentul libidoului.

Diferenta fata de subiectul rubricii de fata e imensa: un spectacol (teatru, opera) este o experienta irepetabila. Emotiile traite, istoriile insusite, jocul actorilor, publicul, aplauzele si atmosfera sunt unice.

Nu le mai poti experimenta a doua oara cu acelasi efect.

Poti merge de doua sau mai multe ori la aceeasi piesa, dar cele de mai sus vor fi diferite. Cauza este, poate, aceeasi, dar efectul este diferit.

In cazul cetatii insa, la cauze diferite efectul este acelasi: o sila din ce in ce mai mare…

Si mai e o diferenta: dupa zile intregi petrecute belind ochii si urechile la dezvaluiri senzationale, scandaluri de mahala si razboaie fratricide descoperi stupefiat ca nu ai avansat deloc pe scara evolutiei umane: homo politicus este inferior lui homo neanderthalicus.

Dar tu, homo sapiens, mai ai o sansa: poti deveni homo culturalis cu un foarte mic efort. Debranseaza-te de la energia mass-media negativa si vino sa te bucuri sau sa plangi.

Altfel bucuria nebunilor va face sa TE plangi neincetat.

Hai in sala, curma-ti suferinta si potoleste-ti setea! Imbata-te cu vorbele de pe scena, soarbe cu nesat truda din fata ochilor tai si lasa-ti spiritul sa leviteze deasupra mizeriilor de pe Pamant.

Sau ia in mana o carte si umple-ti sufletul!

Sau du-te sa simti cum creste iarba. Tot iesi mai castigat!

Inchei dupa cum am inceput: ce e mai divin (scuzati, dar acceptati, va rog, blasfemia!): sa mori predicand sau depasindu-ti targetul?

Sau, ca sa nu suparam inalte fete, ce e mai demonic: sa mori rastignit sau extenuat de munca?

R: Sa mori de scarba!

 Doru Spectatoru’

De ce mergem la teatru? 

Motto: When I’m right nobody remembers. When I’m wrong nobody forgets.

Deoarece este ieftin. La 1-2 euro biletul sau, hai, 5-10 in cazul trupelor particulare, aproape ca e pomana. Mai ales ca s-a marit alocatia de la 24 la 25 ron. Chiar ma intrebam ce sa fac cu atata surplus - risipeste statul asta de zici ca nu-i adevarat. Si oricum fata de 30 euro cat e in Europa sau de 50 pe Broadway, ce mai ai de zis? Iti spun eu: baga mare acum, ca-n cativa ani vor apuca o piesa doar cei din „Top 300”!

Pentru ca asa vrea ea. Desi cateodata: „Mai bine vedeam meciul!” sau „Imi pare rau, dar nu am terminat rapoartele catre sefu’!”. Dar niciodata: „Mai bine citim o carte.” sau „Nu vrei totusi la Filarmonica?”!

Intrucat asa vrea el. Desi, mai rar: „Doar daca imi iei pantofi noi!” sau „Mai bine hai la mama.”. Dar niciodata: „Imi pare rau, dar am rufe de calcat.” sau „Mai bine facem sex!”!

Fiindca suntem dusi cu forta. De vreo profesoara-fata-batrana care vrea sa ne faca bine cu orice pret, sfarsind insa prin a produce resentimente freudiene fata de orice fel de act de cultura sau amplificand intentiile de anarhism incipient. Sau de vreun lider de sindicat care-si trage pe nevazute un comision rotunjor pe spinarea clasei muncitoare – de elita.

Deoarece vrem sa fim vazuti. Si sa vedem pe altii. Nu-i ca la mall, dar ceva toalete si stelute sau cerculete prin parcare tot mai apar. Iar in sala redevenim egali, precum stramosii nostri recenti: toti vedem si auzim acelasi lucru (Oare?). Cu ce ramane insa fiecare…

Pentru ca am primit o invitatie. Si desi nu meritam ca background spiritual totusi fiind moca e bine primita. Chit ca nu o vom onora. Si cateva fotolii vor ramane goale, spre disperarea celor care nu au mai apucat bilete sau spre usurarea celor care le-au luat fara loc.

Caci ne-am saturat de TV. Mai e ceva de spus?

Intrucat ne place jocul actorilor. Caz in care subiectul poa’ sa fie de 2 lei. Necazul/avantajul e ca recuperezi cu cat dai pe bilet. Hai sa nu fim malitiosi! Sunt exceptii… O mare actrita ne sfatuia de curand: „Refuzati sa aplaudati daca nu v-a placut!”. Eu fac altfel, mimez, apropiind palmele frenetic si fara zgomot. Lasitate sau autoconservare?

Fiindca ne place piesa. Si traim ceea ce se intampla pe scena. Si pastram in suflet experiente pe care nu am fi avut timp sa le impartasim. Astfel incat comprimam timpul si ne implinim mai repede decat prin dramele pe care nu ni le dorim si care ne tulbura normalitatea sau prin bucuriile episodice si efemere – germeni ai stropilor de fericire care ne traverseaza cotidianul cenusiu.

… Completezi tu mai departe?

Ca deja am luat-o razna!

Tu de ce mergi la teatru?  Doru Spectatoru’

Cinste lor 

Motto: If you can’t, you must. If you must, you can.

Da, cinste si recunostinta! Sponsorilor!

Desi ii poti numara pe deshte.

…

Vai, era sa-i enumar!

Ceea ce nu e nici legal, nici moral.

Nu e legal pentru ca ar fi reclama mascata.

Nu e moral pentru ca eu nu am primit nimic (sic!).

Voi, cei ce puteti sa dati lumina, desteptati-va!

Scoateti-ne din mohorata mediocritate si ajutati-ne sa ne adapam din lumina cunoasterii.

Chiar daca nu stiti pe ce aruncati banii!

Marinimia voastra nu va ramane fara ecou!

Devino din mercenar – MECENA.

Iar daca stii, cu atat mai bine. Statuile pe care ti le vom ridica in gand vor dainui peste zile. Ignoranta pe care o vei curma-o va da roade peste generatii, cand se vor naste printr-un proces lent, dar sigur, de selectie genetica vreun Michelangelescu, Fane Verdi sau un Nobelescu.

Fii pragmatic si da-ne noua, pe usa de din dos, prinosul care-ti prisoseste.

Fa-ne cadou o casa, o scena, o piesa, o lacrima sau un zambet.

Dupa puterea ta!

Mare si nemarginita.

Fii speranta noastra, sponsorule!

Vei fi putin mai sarac pe lumea asta, dar vei lasa urme adanci pe scoarta noastra cea neteda.

Inima-ti va creste de gratitudine, sufletul ti se va umple de caldura, iar spiritu-ti va umple afisele.

Iar noi, luminati si satisfacuti, disciplinati si supusi, vom trudi mai abitir intru realizarea dorintelor tale!

„ Doamne, tu care esti atotputernic, da-ne un sac cu galbeni! Asa cum pentru tine deceniile (1989-2007) inseamna o clipa, la fel o mie de euro inseamna un leu. Ce mare lucru? Fie-ti mila, da-ne un leu!”

„ Asteapta o clipa!”

  Doru Spectatoru’

Dansul/Dansa?cu î din a  

Motto: We do not stop playing because we grow old; We grow old because we stop playing.

Ne bucuram cand vedem cupluri celebro-necunoscute dansand pe micul ecran, dar nu ne-am misca din fotoliu pentru sfanta taina a impartasirii unui vals cu fiinta iubita. In schimb comentam mai dihai ca o turma de arbitri imperfectiunile, nepotrivirea cu ritmul, toaletele, tinuta scenica, decorul, prezentatorii, muzica, etc.

E-adevarat ca suntem si blestemati: sunt prea putine ocazii in care putem exersa. De Anul Nou, daca nu-l facem acasa sau in Piata si daca nu nimerim o formatie care stie la perfectie hiturile mondiale „Drumurile noastre toate” sau p-ala cu „gara noastra mica” (priveste-ma s-O vezi cat e de mica!).

La vreo nunta - se poate dansa pe manele!? – sau, chiar daca muzica e buna (dar gajaita sau bassita), se poate dansa in costum/rochie de seara ? la fel de lejer si de fulguit precum vedem la concursurile de dans, unde ea poarta un costum de baie putin mai elaborat, iar supraelasticul mulat al lui, pe langa faptul ca amplifica unele forme salivante, ii permite s-o invarta si s-o arunce (ba chiar s-o si prinda!) fara teama ca i-ar plesni pantalonii (deh! costumul de la propria nunta de acum 15 ani) sau ca l-ar strangula cravata (mama ei de inventie tampita!).

Sau la vreo aniversare/onomastica intre prieteni, destul de rare, totusi. Putini isi permit sa cheltuie cateva zeci de milioane pentru ca apoi altii sa comenteze ca mancarea a fost nu stiu cum, ca cutare s-a-mbatat, ca vreuna s-a regulat sau ca gazda s-a culcat. Nu mai pomenesc (de la pomana vine!) de cadouri, c-a fost destul de explicit Gheorghe in numarul anterior.

Si cand vorbesc de dans ma refer la DANS, mai nene. Adica sa plutesti si sa simti muzica pana-n punctul G sau in ultimul neuron din chiloti. Sa nu-ti pese de comentatori, sa umpli ringul, sa-nchizi ochii (Parfum de femeie), sa fii beat de extaz.

Am cautat de-am obosit, pe internet, un club de dans pentru amatori. ZERO. Doar in capitala. Tre’ sa fii tembel sa faci 2-3 ore pan’la Bucale si-apoi inca 3-4 prin oras pana ajungi la locatia cu pricina ca sa te bucuri de 1 (una) ora de dans.

Suferim si ne consolam. Ce altceva putem face?

V-am tot stresat cu invitatii la teatru incat in ultima vreme mi se pare ca cineva chiar citeste articolul asta de nu mai am loc nicaieri. La Opera, la Norma, n-am mai gasit bilete. Noroc cu doua doamne care mi-au oferit un bilet (neonorat) de pensionar, lipsind foarte putin ca plasatoarea sa-mi ceara talonul. La Bistro sau la Deane’s daca nu esti precaut si anticipativ risti sa ai o seara ratata.

Si sa dansezi un monolog precum fac eu acum. Doru Spectatoru’

De ce? (Anti)Motto: “Mai bine sa ceri iertare, decat sa ceri voie.” Eragon Pen’ce sa scoti din buzunar 5-10 lei amarati si grei ca sa mergi la film, sau la un spectacol de teatru sau opera, sau la muzeu, sau sa-ti cumperi o carte sau un CD, cand ii poti lasa la locul lor (si deci economisi!) hranindu-te cu surogatul oferit din plin si pe multe canale sau navigand ca un maestru surfer internauc – in ciuda timpului pierdut asteptand pur si simplu sa se incarce cine stie ce pagina senzationala sau anihiland virtuos dusmani virtuali.Sau in loc de a-i economisi i-ai putea cheltui mai bine (si mai mult!) vegetand in cine stie ce bomba in preajma unui gin bon-tonic sau distrandu-te copios la shopping si mirandu-te ulterior ca mai ai nevoie de 2-3 tomberoane pentru a scapa de investitiile de succes care-ti sufoca habitatul. Pen’ce sa te imbuibi spiritual si apoi sa obosesti cugetand, analizand, filozofand sau comentand, cand ai putea economisi cateva milioane de neuroni privind aceleasi filme in reluare obsedanta sau urmarind interesante documentare care iti ofera surpriza ca dupa 1-2 ore sa descoperi ca ai ramas la fel de pur si neatins ca inainte.Sau in loc de a economisi materie cenusie ai putea rabufni, injura sau chiar practica minore atacuri de cord fiind un continuu martor mediocru al mizeriei numite joc politic sau un spectator fidel si inert al unui pasionant si decisiv meci de fotbal in care (inevitabil!) luam bataie. Deh, nesansa! Pen’ce sa-ti incarci inima (si-asa extenuata de cata iubire o sa vina: Valentine – alias Dragobete, Martisor, 8 Martie) de emotii si sentimente create multimilenar, cand le-ai putea economisi savurand reclame idioate si fara de sfarsit inconjurate ca o coliva din malai de frugale bombonele de filme - repetate la nesfarsit (doar-doar le-om invata pe de rost!) sau emisiuni de divertisment (vorba vine!) puerile si vomitive.Sau in loc de a le economisi le-ai consuma urmarind jurnalele de stiri catastrofale, numa’ bune la finalul unei zile de treaba (mica si mare!) sau, si mai bine, ai da pe dinafara fiind partas(a) necazurilor (mereu aceleasi!) telenoveliste (schepsis: ce sunt lungi si plac femeilor?) DE CE NU?  Doru Spectatoru’