de-a joaca (din 24 FUN bv – nr.49)

10Ian08

Dansul/Dansa?cu î din a  

Motto: We do not stop playing because we grow old; We grow old because we stop playing.

 

Ne bucuram cand vedem cupluri celebro-necunoscute dansand pe micul ecran, dar nu ne-am misca din fotoliu pentru sfanta taina a impartasirii unui vals cu fiinta iubita. In schimb comentam mai dihai ca o turma de arbitri imperfectiunile, nepotrivirea cu ritmul, toaletele, tinuta scenica, decorul, prezentatorii, muzica, etc.

E-adevarat ca suntem si blestemati: sunt prea putine ocazii in care putem exersa. De Anul Nou, daca nu-l facem acasa sau in Piata si daca nu nimerim o formatie care stie la perfectie hiturile mondiale „Drumurile noastre toate” sau p-ala cu „gara noastra mica” (priveste-ma s-O vezi cat e de mica!).

La vreo nunta – se poate dansa pe manele!? – sau, chiar daca muzica e buna (dar gajaita sau bassita), se poate dansa in costum/rochie de seara ? la fel de lejer si de fulguit precum vedem la concursurile de dans, unde ea poarta un costum de baie putin mai elaborat, iar supraelasticul mulat al lui, pe langa faptul ca amplifica unele forme salivante, ii permite s-o invarta si s-o arunce (ba chiar s-o si prinda!) fara teama ca i-ar plesni pantalonii (deh! costumul de la propria nunta de acum 15 ani) sau ca l-ar strangula cravata (mama ei de inventie tampita!).

Sau la vreo aniversare/onomastica intre prieteni, destul de rare, totusi. Putini isi permit sa cheltuie cateva zeci de milioane pentru ca apoi altii sa comenteze ca mancarea a fost nu stiu cum, ca cutare s-a-mbatat, ca vreuna s-a regulat sau ca gazda s-a culcat. Nu mai pomenesc (de la pomana vine!) de cadouri, c-a fost destul de explicit Gheorghe in numarul anterior.

Si cand vorbesc de dans ma refer la DANS, mai nene. Adica sa plutesti si sa simti muzica pana-n punctul G sau in ultimul neuron din chiloti. Sa nu-ti pese de comentatori, sa umpli ringul, sa-nchizi ochii (Parfum de femeie), sa fii beat de extaz.

Am cautat de-am obosit, pe internet, un club de dans pentru amatori. ZERO. Doar in capitala. Tre’ sa fii tembel sa faci 2-3 ore pan’la Bucale si-apoi inca 3-4 prin oras pana ajungi la locatia cu pricina ca sa te bucuri de 1 (una) ora de dans.

Suferim si ne consolam. Ce altceva putem face?

V-am tot stresat cu invitatii la teatru incat in ultima vreme mi se pare ca cineva chiar citeste articolul asta de nu mai am loc nicaieri. La Opera, la Norma, n-am mai gasit bilete. Noroc cu doua doamne care mi-au oferit un bilet (neonorat) de pensionar, lipsind foarte putin ca plasatoarea sa-mi ceara talonul. La Bistro sau la Deane’s daca nu esti precaut si anticipativ risti sa ai o seara ratata.

Si sa dansezi un monolog precum fac eu acum. Doru Spectatoru’

Filed under: show   |  Leave a Comment