de-a joaca (din 24 FUN bv – nr.51)

11Ian08

De ce mergem la teatru? 

Motto: When I’m right nobody remembers. When I’m wrong nobody forgets.

Deoarece este ieftin. La 1-2 euro biletul sau, hai, 5-10 in cazul trupelor particulare, aproape ca e pomana. Mai ales ca s-a marit alocatia de la 24 la 25 ron. Chiar ma intrebam ce sa fac cu atata surplus – risipeste statul asta de zici ca nu-i adevarat. Si oricum fata de 30 euro cat e in Europa sau de 50 pe Broadway, ce mai ai de zis? Iti spun eu: baga mare acum, ca-n cativa ani vor apuca o piesa doar cei din „Top 300”!

Pentru ca asa vrea ea. Desi cateodata: „Mai bine vedeam meciul!” sau „Imi pare rau, dar nu am terminat rapoartele catre sefu’!”. Dar niciodata: „Mai bine citim o carte.” sau „Nu vrei totusi la Filarmonica?”!

Intrucat asa vrea el. Desi, mai rar: „Doar daca imi iei pantofi noi!” sau „Mai bine hai la mama.”. Dar niciodata: „Imi pare rau, dar am rufe de calcat.” sau „Mai bine facem sex!”!

Fiindca suntem dusi cu forta. De vreo profesoara-fata-batrana care vrea sa ne faca bine cu orice pret, sfarsind insa prin a produce resentimente freudiene fata de orice fel de act de cultura sau amplificand intentiile de anarhism incipient. Sau de vreun lider de sindicat care-si trage pe nevazute un comision rotunjor pe spinarea clasei muncitoare – de elita.

Deoarece vrem sa fim vazuti. Si sa vedem pe altii. Nu-i ca la mall, dar ceva toalete si stelute sau cerculete prin parcare tot mai apar. Iar in sala redevenim egali, precum stramosii nostri recenti: toti vedem si auzim acelasi lucru (Oare?). Cu ce ramane insa fiecare…

Pentru ca am primit o invitatie. Si desi nu meritam ca background spiritual totusi fiind moca e bine primita. Chit ca nu o vom onora. Si cateva fotolii vor ramane goale, spre disperarea celor care nu au mai apucat bilete sau spre usurarea celor care le-au luat fara loc.

Caci ne-am saturat de TV. Mai e ceva de spus?

Intrucat ne place jocul actorilor. Caz in care subiectul poa’ sa fie de 2 lei. Necazul/avantajul e ca recuperezi cu cat dai pe bilet. Hai sa nu fim malitiosi! Sunt exceptii… O mare actrita ne sfatuia de curand: „Refuzati sa aplaudati daca nu v-a placut!”. Eu fac altfel, mimez, apropiind palmele frenetic si fara zgomot. Lasitate sau autoconservare?

Fiindca ne place piesa. Si traim ceea ce se intampla pe scena. Si pastram in suflet experiente pe care nu am fi avut timp sa le impartasim. Astfel incat comprimam timpul si ne implinim mai repede decat prin dramele pe care nu ni le dorim si care ne tulbura normalitatea sau prin bucuriile episodice si efemere – germeni ai stropilor de fericire care ne traverseaza cotidianul cenusiu.

… Completezi tu mai departe?

Ca deja am luat-o razna!

Tu de ce mergi la teatru?  Doru Spectatoru’

Filed under: teatru   |  Leave a Comment