de-a joaca (din 24 FUN bv – nr.54) – cenzurat!

11Ian08

Sala 

Motto: Today is the first day of the rest of your life.

In articolul anterior am strecurat intentionat o mica eroare nevinovata care a trecut neobservata. Lipsa vreunei reactii mi-a intarit convingerea ca manipularea este periculoasa, dar acceptata. Credem si inghitim fara remuscari toate bullshit-urile debitate in jurul nostru ajutati fiind de lipsa de cultura sau de convingerea ca oricum nu putem schimba nimic.

Ma duce gandul la replica primita din partea unui june in timp ce-i prezentam plin de mandrie „Prima scoala romaneasca” din Scheii Brasovului: „ Eu as vrea s-o vad pe ultima!”. Atat de original, spiritual si instinctiv incat m-a podidit zambetul.

Ma pufneste insa plansul de fiecare data cand urmaresc reclama aia idioata care te indeamna sa faci un credit pentru locuinta. Ce conteaza ca tac-tu se imbolnaveste de plamani sau ca te calca hotii? Tu ai casa noua, asa ca asuma-ti riscurile! Inca oscilam daca sa ma mut sau nu, desi n-am bani nici de-o camara, dar in conditiile astea ma las pagubas!

Apogeul mi se pare a fi atins de „Periuta care curata dintii, limba, obrajii, gingiile”, nasul, urechile, unghiile, scrotul, anusul si preputul. ’A mai tare descoperire din noul mileniu!

Acu-i inteleg pe cei ce nu se obosesc sa mearga la sala (spectacol, nu fitness): pai ai parte de comedii sau tragedii la tot pasul.

Vrei un exemplu simplu: du-te, nene, pan-la Sibiu! Pe langa faptul ca poti simti cum te-nvaluie nemurirea, parcurgand 150 km in numai 4-5 ore, ai si ocazia de a-i face pe altii sa rada de tine pentru ca stai ca fraieru’ la semafoare (mai rau ca pe Magheru sau la vama) in timp ce ei trec nestingheriti fara a tine seama de culoarea semaforului care e la ciclu permanent. Ba, mai mult decat atat, in momentul in care te destepti, aproape de destinatie, c-ai fost un papagal si treci linistit pe rosu pentru ca semaforul deserveste o groapa de 10 m lungime protejand-o timp de 5 minute din ambele sensuri, hop si milipolitia din tufis exasperata sa-ti smulga autograful pe procesul-verbal si odata cu el si permisul de conducere, desi aveai o vizibilitate de 10 km in fata si nu se apropiau vertiginos de tine decat 2 muste si un melc. Uite-asa intarzie Bregovic la concert, iar tu lasi deoparte Biblia sau Codul lui da Vinci pe care le-ncepusei in tandem si te-apuci de teste pentru examenul (sala) de conducere. Pe care-l repeti de vreo patru ori pentru ca nu stii ce trebuie sa contina trusa medicala sau ce trebuie sa faci cand din dreapta se-apropie un avion in timp ce politaiul de pe motocicleta iti face semn sa-l suni pe mobil.

Si-atunci, cand sa te mai duci la sala, sa vezi un spectacol bun?

Iti garantez insa ca, de exemplu, „Ultima ora” sau „Aici nu se simte” iti vor da puterea sa iei viata de la capat.

PS: Unde era eroarea? NORMA „de Puccini” era de fapt de Bellini.

 Doru Spectatoru’

Filed under: mama lu'osama   |  Leave a Comment